COMNU 1. – (16 B II 339); Comna, cneaghina, (16 A IV 155). 2. Comni, H., munt., 1760 (BCI X 106). 3. Comnea, Dana act.; Comn/ac, -oiu (Tel 58). Cf. srb-cr. кoмна, ipoc. < Constantin (Rad voi 82. p. 84), greu de admis ca atare; cf. și gr. Kόμνος < Kόμνα antroponime în Macedonia, pe care Butturas le derivă din gr. Kομνηνός, numele familiei imperiale și al unor scriitori greci din epoca post-bizantină. 4. Comnen, Gh., mold., sec. al XVI-lea (FiL C 258) < gr.-bizantin.