2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMITERE, comiteri, s. f. Acțiunea de a comite1. – V. comite1.

COMITERE, comiteri, s. f. Acțiunea de a comite1. – V. comite1.

comitere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: comite] 1 Săvârșire a unei fapte rele. 2 (Înv) Scriere a unei lucrări mediocre. 3 (Jur; fri) Încredințare a unei sarcini cuiva. 4 (Jur; fri) Încredințare a unei afaceri de comerț cuiva.

COMITERE, comiteri, s. f. Acțiunea de a comite. Comiterea unui delict se pedepsește cu închisoarea corecțională.

COMITERE s.f. Acțiunea de a comite. [< comite].

COMITE1, comit, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). – Din lat. committere.

comite2 vt [At: ALECSANDRI, T. 769 / Pzi: comit / E: fr commettre, lat committo, -ere] 1 A săvârși o faptă rea. 2 (Fam; prt) A scrie lucrări mediocre. 3 (Jur; fri) A însărcina pe cineva cu ceva. 4 (Jur; fri) A încredința cuiva o afacere de comerț.

COMITE1, comit, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). – Din lat. committere.

COMITE2, comit, vb. III. Tranz. (De obicei cu privire la o faptă rea, o greșeală) A face, a săvîrși, a făptui. Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. V. 98. Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. Inima ta de cetățean le lasă să comiți o asemenea scamatorie. în banii statului? ALECSANDRI, T. 769.

COMITE vb. III. tr. A face, a săvîrși, a făptui. [P.i. comit. / cf. lat. committere, fr. commettre].

COMITE2 vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere)

A COMITE comit tranz. (greșeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârși; a făptui. /<lat. committere

comite v. a face, a făptui (mai ales ceva rău): a comite o greșală, o crimă.

*comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comitere s. f., g.-d. art. comiterii; pl. comiteri

comitere s. f., g.-d. art. comiterii; pl. comiteri

comitere s. f., g.-d. art. comiterii; pl. comiteri

comite1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit, 2 sg. comiți, 3 sg. comite; conj. prez. 1 sg. să comit, 3 să comi; ger. comițând; part. comis

comite2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit; conj. prez. 3 să comită; ger. comițând; part. comis

comite vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit; conj. prez. 3 sg. și pl. comită; ger. comițând; part. comis

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMITERE s. facere, făptuire, săvârșire. (~ unei crime.)

COMITERE s. facere, făptuire, săvîrșire. (~ unei crime.)

COMITE vb. a face, a făptui, a săvârși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)

COMITE vb. a face, a făptui, a săvîrși, ((înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

comite (-t, -is), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite.Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

O, Liberté, que de crimes on commet en ton nom! (fr. „O, Libertate, cîte crime se comit în numele tău!”) – cuvinte rostite de M-me Roland de la Platière, în cele din urmă clipe de viață, cînd urca pe eșafod, la 8 noiembrie 1793, condamnată la moarte, fiindcă aprobase răscoalele din Franța. Se citează spre a dezvălui abuzurile comise sub masca libertății. IST.

Intrare: comitere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comitere
  • comiterea
plural
  • comiteri
  • comiterile
genitiv-dativ singular
  • comiteri
  • comiterii
plural
  • comiteri
  • comiterilor
vocativ singular
plural
Intrare: comite (vb.)
verb (VT623)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comite
  • comitere
  • comis
  • comisu‑
  • comițând
  • comițându‑
singular plural
  • comite
  • comiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comit
(să)
  • comit
  • comiteam
  • comisei
  • comisesem
a II-a (tu)
  • comiți
(să)
  • comiți
  • comiteai
  • comiseși
  • comiseseși
a III-a (el, ea)
  • comite
(să)
  • comi
  • comitea
  • comise
  • comisese
plural I (noi)
  • comitem
(să)
  • comitem
  • comiteam
  • comiserăm
  • comiseserăm
  • comisesem
a II-a (voi)
  • comiteți
(să)
  • comiteți
  • comiteați
  • comiserăți
  • comiseserăți
  • comiseseți
a III-a (ei, ele)
  • comit
(să)
  • comi
  • comiteau
  • comiseră
  • comiseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comitere, comiterisubstantiv feminin

etimologie:

comite, comitverb

  • 1. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. V. 98. DLRLC
    • format_quote Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. DLRLC
    • format_quote Inima ta de cetățean te lasă să comiți o asemenea scamatorie în banii statului? ALECSANDRI, T. 769. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.