2 intrări
15 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
comitente sm vz comitent
COMITENT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. – Din it. committente, lat. commitens, -ntis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMITENT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. – Din it. committente, lat. commitens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
comitent, ~ă smf [At: HAMANGIU, C. C. 237 / V: (înv) ~e sm / Pl: ~nți, ~e / E: fr commettant, cf ger Kommitent, it commettente] Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul și după directivele sale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMITENT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unui prepus un mandat prin care îl împuternicește să facă anumite acte juridice. ◊ (Adjectival) Întreprinderea comitentă răspunde de faptele săvîrșite de prepușii ei în cadrul însărcinărilor încredințate lor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMITENT, -Ă s.m. și f. Cel care încredințează cuiva un mandat, împuternicindu-l să-i facă anumite acte juridice; mandatar. [< germ. Kommitent, cf. it. commettente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMITENT, -Ă s. m. f. cel care încredințează unui comisionar efectuarea unor operații comerciale sau financiare în contul său. (<germ. Kommitent, it. commettente)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMITENT ~ți m. Persoană care înmânează cuiva un mandat prin care se acordă dreptul la anumite acțiuni juridice. /<it. committente, lat. commitens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comitent m. Jur. cel ce însărcinează pe un altul a purta grijă de interesele sale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*comitént, -ă s. (lat. committens, -éntis). Jur. Cel ce-l însărcinează pe altu să poarte grijă de interesele luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comitent s. m., pl. comitenți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comitentă s. f., g.-d. art. comitentei; pl. comitente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comitent s. m., pl. comitenți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comitentă s. f., g.-d. art. comitentei; pl. comitente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comitent s. m., pl. comitenți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comitentă s. f., g.-d. art. comitentei; pl. comitente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
comitent, comitențisubstantiv masculin comitentă, comitentesubstantiv feminin
- 1. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: mandatar
- Întreprinderea comitentă răspunde de faptele săvârșite de prepușii ei în cadrul însărcinărilor încredințate lor. DLRLC
-
etimologie:
- committente DEX '09 DEX '98 DN
- commitens, -ntis DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.