10 definiții pentru comisionar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comisionár sm [At: ȘTEFĂNESCU, C. 10 / V: (înv) ~nér / Pl: ~i / E: fr commissionnaire] 1 Persoană însărcinată să trateze afaceri în contul altcuiva, în schimbul unui beneficiu. 2 Persoană care expediază scrisori, colete etc. pe cale particulară.

COMISIONÁR, comisionari, s. m. 1. Persoană care tratează afaceri comerciale în numele său, dar pe socoteala altei persoane, în schimbul unui beneficiu. 2. Persoană care se ocupă cu transmiterea de scrisori, pachete etc. pe cale particulară. [Pr.: -si-o-] – Din fr. commissionnaire.

COMISIONÁR, comisionari, s. m. 1. Persoană care tratează afaceri comerciale în numele său, dar pe socoteala altei persoane, în schimbul unui beneficiu. 2. Persoană care se ocupă cu transmiterea de scrisori, pachete etc. pe cale particulară. [Pr.: -si-o-] – Din fr. commissionnaire.

COMISIONÁR, comisionari, s. m. (În orînduirea capitalistă) 1. Persoană care face oficiul de intermediar în chestiuni comerciale, în schimbul unei sume anumite. Cumpără toate tablourile cele mai prețioase dintr-o expoziție, fără ca să le vază măcar, prin comisionarul său. GHEREA, ST. CR. I 231. 2. (Ieșit din uz) Persoană care se ocupă cu transmiterea de scrisori sau pachete pe cale particulară. – Pronunțat: -si-o-.

COMISIONÁR s.m. Intermediar în operații comerciale, care primește în schimbul serviciilor făcute un comision. ♦ Persoană care face diferite servicii în schimbul unei anumite sume. [< fr. commissionnaire].

COMISIONÁR s. m. 1. persoană care face diferite servicii în schimbul unei anumite sume. 2. intermediar în operații comerciale, care primește în schimbul serviciilor făcute un comision. (< fr. commissionnaire)

COMISIONÁR ~i m. 1) Persoană care mijlocește o operație comercială; intermediar; samsar. 2) Persoană care se ocupă de transmiterea scrisorilor și a pachetelor pe cale particulară. [Sil. -si-o-] /<fr. commissionnaire

comisionar m. 1. cel ce face, cu un scăzământ, comerț pe seama altuia; 2. om a cărui meserie e de a face comisiuni, etc.

*comisionár m. (fr. commissionnaire. V. comisiune). Cel ce vinde și cumpără pe socoteala altuĭa și primește o remiză. Persoană care primește însărcinărĭ de la public, cum ar fi căutarea uneĭ case, ducerea uneĭ scrisorĭ, unuĭ pachet mic ș. a. V. hamal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comisionár (-si-o-) s. m., pl. comisionári

comisionár s. m. (sil. -si-o-), pl. comisionári

Intrare: comisionar
  • silabație: -si-o-nar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comisionar
  • comisionarul
  • comisionaru‑
plural
  • comisionari
  • comisionarii
genitiv-dativ singular
  • comisionar
  • comisionarului
plural
  • comisionari
  • comisionarilor
vocativ singular
  • comisionarule
  • comisionare
plural
  • comisionarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comisionar

  • 1. Persoană care tratează afaceri comerciale în numele său, dar pe socoteala altei persoane, în schimbul unui beneficiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: intermediar, -ă (persoană) samsar un exemplu
    exemple
    • Cumpără toate tablourile cele mai prețioase dintr-o expoziție, fără ca să le vază măcar, prin comisionarul său. GHEREA, ST. CR. I 231.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care se ocupă cu transmiterea de scrisori, pachete etc. pe cale particulară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: