COMISAR, comisari, s. m. 1. Ofițer de poliție, șef al unui comisariat. 2. (În sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (În fosta URSS, până în anul 1946; în sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuterniciri speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar.

comisar sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 288/3 / V: (înv) ~riu, ~mașar, -mâșar / Pl: ~i / E: lat commisarius, rs комисарь, ger Kommissar, fr commissaire] 1 Rangul de delegat al guvernului pe lângă o instituție publică. 2 Persoana care are rangul de comisar (1). 3 Funcția comisarului (2). 4 Titlul comisarului (2). 5-9 (Înv; îs) ~ al guvernului (Persoană cu) rang, funcție și titlu de reprezentant al guvernului pe lângă o bancă sau o societate de credit. 10-11 (Înv; îs) ~ al unei expoziții Titlu și funcție a persoanei însărcinate cu organizarea unei expoziții. 12 (Înv) Persoană cu titlul și funcția de comisar al unei expoziții. 13-14 (Înv; îs) ~ regal Titlu și funcție de procuror la consiliul de război. 15 (Înv) Persoană cu titlul și funcția de comisar regal. 16-17 (Iuz; îs)~ al poporului Rangul, funcția și titlul de ministru în fostul guvern sovietic. 18 (Iuz) Persoană cu rangul, funcția și titlul de comisar al poporului. 19 Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale. 20-22 (Iuz; îs) ~ de poliție Rang, funcție și titlu de șef al unui comisariat de poliție. 23 (Iuz) Persoană cu funcția de comisar de poliție. 24-26 (Înv; îs) ~ comunal Rang, funcție și titlu de consilier la primăria unei comune. 27 (Înv) Persoană cu rangul, funcția și titlul de comisar comunal. 28 (Pop) Personaj al jocului popular „mânzulica”, jucat la priveghi. 29-31 (Îs) ~ militar Rang, funcție și titlu de comandant al unui comisariat militar. 32 Persoană cu rangul, funcția și titlul de comisar militar. 33-35 (Îs) Înalt ~ european Rang, funcție și titlu de înalt funcționar într-unul din organismele europene. 36 Persoană cu rangul, funcția și titlul de înalt comisar european.

COMISAR, comisari, s. m. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție. 2. (În sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar.

COMISAR¹, comisari, s. m. 1. (În orînduirea capitalistă; uneori determinat prin «de poliție») Ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție. Nu ești însărcinat cu liniștea și cu siguranța publică? Nu ești un mădular al poliției? Nu ești comisar? ALECSANDRI, T. I 69. Porunci unui comisar de poliție să-i întirească (= alunge) din oraș. NEGRUZZI, S. I 281. ◊ (În timpul dictaturii monarhice) Comisar regal= procuror la consiliul de război. 2. (Învechit) Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale sau importante; mandatar. Comisarul expoziției. ▭ împăratul va trimite, comisarii săi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 271.

COMISAR², comisari, s. m. 1. (În U.R.S.S.) Persoană împuternicită de guvernul sovietic cu îndeplinirea unei politici de răspundere sau a unor sarcini administrative ori economice. ◊ (Între 1917 și 1946) Comisar al poporului = membru al guvernului Uniunii Sovietice. ◊ (Între 1918 și 1942) Comisar militar = persoană împuternicită de Partidul comunist (bolșevic) și de guvernul sovietic, care răspundea, la fel ca și comandantul, de capacitatea de luptă și de pregătirea politică a unităților militare. 2. Comandant al unui comisariat militar.

COMISAR¹ s.m. 1. Ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție. 2. Delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang etc.). [Cf. fr. commissaire, it. commissario, lat. med. commissarius].

COMISAR² s.m. 1. (În fosta U.R.S.S.; în trecut) Persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice de răspundere ori a unor sarcini administrative sau economice corespunzătoare funcțiilor unui ministru. 2. Comandant al unui comisariat militar. [< rus. komissar].

COMISAR s. m. 1. ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție. 2. delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang). ** reprezentant diplomatic cu rang de ambasator. ** membru al unei comisii internaționale cu caracter tehnic. 3. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului. 4. comandant al unui comisariat militar. (<fr. commissaire, 3. rus. komissar)

COMISAR ~i m. 1) Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuterniciri speciale. 2) Șeful unui comisariat de poliție. /<fr. commissaire, rus. komissar

comisar m. cel însărcinat cu o funcțiune temporară: comisarii guvernului; comisar de poliție, funcționar de poliție (într’un oraș) însărcinat a aupraveghia în coloarea sa execuțiunea reglementelor polițienești: comisar de verde.

*comisár m. (fr. commissaire, d. mlat. com-missarius, care vine d. com-missus, delegat, trimes. V. e-misar, trimet). Cel însărcinat c’o funcțiune temporară, mandatar: comisaru guvernuluĭ. Comisar de poliție (saŭ numaĭ comisar), magistrat însărcinat să supravegheze execuțiunea regulamentelor de poliție: comisar de verde (al cartierului numit în Munt. „verde”), al despărțiriĭ cutare. Comisar regal, procuror militar. V. mandatar.

comașar sm vz comisar

comâșar sm vz comisar

comisariu sm vz comisar

comisar s. m., pl. comisari

comisar s. m., pl. comisari

comisar s. m., pl. comisari

comisar (comisari), s. m. – Ofițer de poliție. – Mr. cumisar. Lat. commissarius (sec. XVII) și modern din fr. commissaire (din rus. komisar, după Sanzewitsch 200; se pare însă că apare în rom. mai înainte ca în rusă). Forma mr., din it. commessario, prin intermediul ngr. ϰουμεσάρις. – Der. comișer, s. m. (agent, polițist), cuvînt rar; comisariat, s. n. (secție de poliție condusă de un comisar).

COMISÁR (< fr., rus.) s. m. 1. Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuternicire speciale; mandatar. ◊ Înalt c. = reprezentant diplomatic permanent care reprezintă un stat al Commonwealth-ului în oricare alt stat al acestuia (cu excepția Marii Britanii) sau care reprezintă Marea Britanie într-un stat membru al Commonwealth-ului. V. și guvernator general. ◊ C. poporului = (în U.R.S.S., între 1917 și 1946) membru al guvernului Uniunii Sovietice. ♦ (EC.) Persoană desemnată de acționarii unei societăți pe acțiuni pentru controlul conturilor societății. 2. (În vechea organizare administrativă a României) Ofițer de poliție, șef al unui comisariat.