12 definiții pentru comițiu comiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comíțiu sn vz comiții

COMÍȚII s. f. pl. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. – Din lat. comitia, -orum.

comíție2 sf vz comiții

comíții sfp [At: I. IONESCU, P. 518 / V: ~ie2, (înv) ~iu sn / E: lat comitium, (pl comitia)] 1 (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. 2 (Înv; îs) ~ agricole Adunări ale agricultorilor care urmăreau interesele proprietarilor de pământuri.

COMÍȚII s. f. pl. (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului având atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase. – Din lat. comitia, -orum.

COMÍȚII s.f.pl. Adunări în vechea Romă, în care cetățenii alegeau magistrații și votau legile. [Sg. comițiu. / < lat. comitia, cf. fr. comices].[1]

  1. Forma de sg. sugerează genul neutru. gall

COMÍȚII s. f. pl. adunări în Roma antică cu atribuții politice, legislative, juridice și religioase. (< lat. comitia)

comiții n. pl. 1. odinioară, adunarea poporului roman spre a-și alege magistrații; 2. azi, adunarea poporului chemat a vota; comiții agricole, adunare liberă de agricultori și de proprietari spre a studia împreună cele mai bune procedeuri de cultură și de creșterea vitelor.

*comíțiĭ n. pl. (lat. comitium, d. com-, la un loc, și d. ire, itum, a merge. V. ĭes, suĭ, subit). Adunarea populară care alegea magistrațĭ orĭ trata afacerile publice în vechea Romă. – Romaniĭ le numeaŭ curiata, (adică ale celor 30 de curiĭ) pe cele ce-ĭ alegeaŭ pe regĭ și care aŭ dispărut maĭ tîrziu supt împărațĭ; centuriata, adică ale celor 193 de centuriĭ în care Serviŭ Tuliŭ ĭ-a împărțit pe toțĭ nobiliĭ și plebeiĭ cetățenĭ; tributa, adică ale celor treĭ triburĭ convocate de înalțiĭ magistrațĭ nobilĭ, și calata, adică cele convocate de preuțĭ și care eraŭ probabil egale cu cele numite curiata.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comíțiu s. n., pl. comíții, art. comíțiile (sil. -ți-i-)

!comíții s. f. pl., art. comíțiile (-ți-i-)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

comíții s. f. pl. Adunări ale poporului în Roma antică din perioada republicii, având atribuții religioase, politice, legislative și judecătorești. – Din lat. comitia, -orum.

Intrare: comițiu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comițiu
  • comițiul
  • comițiu‑
plural
  • comiții
  • comițiile
genitiv-dativ singular
  • comițiu
  • comițiului
plural
  • comiții
  • comițiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comiție
  • comiția
plural
  • comiții
  • comițiile
genitiv-dativ singular
  • comiții
  • comiției
plural
  • comiții
  • comițiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comițiu comiție

  • 1. (la) plural (În Roma antică, în perioada republicii) Adunări ale poporului cu atribuții politice, legislative, judecătorești și religioase.
    surse: MDA2 DEX '09 DN
  • 2. (în) sintagmă Comiții agricole = adunări ale agricultorilor care urmăreau interesele proprietarilor de pământuri.
    surse: MDA2

etimologie: