2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMIȘEL, comișei, s. m. Ajutor de comis. – Comis + suf. -el.

comișel sm [At: HERODOT (1645), 182 / V: (reg) ăl / Pl: ~ei / E: comis + -el] (Înv) 1-2 Ajutor de comis (1-2).

COMIȘEL, comișei, s. m. (Înv.) Ajutor de comis. – Comis + suf. -el.

COMIȘEL, comișei, s. m. (învechit și arhaizant) Ajutor de comis1. Calul... să-i fie adus îndată de comișel la scară. SADOVEANU, Z. C. 105. Este-un cal legat... Și pe el mi-l țin Vro cinci vornicei, Vro cinci comișei. TEODORESCU, P. P. 45.

COMIȘEL s.m. (Mold., ȚR) Servitor la grajdurile domnești. A: Și îmbrăcînd pașa pre doi comișei de a grajdiului în haine scumpe . . ., i-au trimis. N. COSTIN. Și-l hrăniia acolo și numai comișulul (!) întra la dînsul. A 1756, 5r; cf. GHEORGACHI; H 17792, 102r. B: Își lega chica de coadă-i și-l batea comișălul cît putea. R. POPESCU. Etimologie: comis + suf. -el. Vezi și comis, comisoaie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comișel s. m., pl. comișei, art. comișeii

comișel s. m., pl. comișei, art. comișeii

comișel s. m., pl. comișei, art. comișeii

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMIȘEL, Emilia (1913-2010, n. Ploiești), etnomuzicolog român. Prof. univ. la București. Studii de analiză structurală și stilistică, monografii de folclor muzical; realizatoare a ediției critice de Opere ale lui Constantin Brăiloiu.

Intrare: Comișel
Comișel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Comișel
Intrare: comișel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comișel
  • comișelul
  • comișelu‑
plural
  • comișei
  • comișeii
genitiv-dativ singular
  • comișel
  • comișelului
plural
  • comișei
  • comișeilor
vocativ singular
  • comișelule
  • comișele
plural
  • comișeilor
comișăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comișel, comișeisubstantiv masculin

  • 1. Ajutor de comis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Calul... să-i fie adus îndată de comișel la scară. SADOVEANU, Z. C. 105. DLRLC
    • format_quote Este-un cal legat... Și pe el mi-l țin Vro cinci vornicei, Vro cinci comișei. TEODORESCU, P. P. 45. DLRLC
etimologie:
  • Comis + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.