2 intrări

7 definiții

comișél sm [At: HERODOT (1645), 182 / V: (reg) ~șắl / Pl: ~éi / E: comis + -el] (Înv) 1-2 Ajutor de comis (1-2).

COMIȘÉL, comișei, s. m. Ajutor de comis. – Comis + suf. -el.

COMIȘÉL, comișei, s. m. (Înv.) Ajutor de comis. – Comis + suf. -el.

COMIȘÉL, comișei, s. m. (învechit și arhaizant) Ajutor de comis1. Calul... să-i fie adus îndată de comișel la scară. SADOVEANU, Z. C. 105. Este-un cal legat... Și pe el mi-l țin Vro cinci vornicei, Vro cinci comișei. TEODORESCU, P. P. 45.

comișél s. m., pl. comișéi, art. comișéii

comișél s. m., pl. comișéi, art. comișéii


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMIȘEL, Emilia (1913-2010, n. Ploiești), etnomuzicolog român. Prof. univ. la București. Studii de analiză structurală și stilistică, monografii de folclor muzical; realizatoare a ediției critice de Opere ale lui Constantin Brăiloiu.

Intrare: comișel
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comișel comișelul
plural comișei comișeii
genitiv-dativ singular comișel comișelului
plural comișei comișeilor
vocativ singular
plural
Intrare: Comișel
Comișel