2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMESÁN, -Ă s.m. și f. v. comesean.

comeseán, ~ă smf [At: BUL. COM. IST. V, 143 / V: (nob) conm-~ / Pl: ~eni, ~ene / E: co + mesean după fr comensal] Persoană care stă la masă cu altcineva.

conmeseán, ~ă smf vz comesean

COMESEÁN, -Ă, comeseni, -e, s. m. și f. Persoană care stă la masă împreună cu altcineva, care mănâncă la o masă comună; conviv. [Var.: conmeseán, -ă s. m. și f.] – Co- + mesean (după fr. commensal).

COMESEÁN, -Ă, comeseni, -e, s. m. și f. Persoană care stă la masă împreună cu altcineva, care mănâncă la o masă comună; conviv. [Var.: conmeseán, -ă s. m. și f.] – Co- + mesean (după fr. commensal).

CONMESEÁN, -Ă s. m. și f. v. comesean.

CONMESEÁN, -Ă s. m. și f. v. comesean.

COMESEÁN, -Ă, comeseni, -e, s. m. și f. Persoană care ia masa împreună cu altul, care mănîncă la aceeași masă cu alții; conviv. Femeile din stradă nu auzeau ce spune și nu auzeau nici zgomotul bătăilor din palme ale comesenilor care, din cînd în cînd, mușcau dintr-un măr sau duceau la gură un pahar. PAS, Z. IV 61. Cade-o trîmbă luminoasă Ce-nfășoară comesenii într-un nimb strălucitor. MACEDONSKI, O. I 103. – Variantă: conmeseán, -ă[1] (GALACTION, O. I 341) s. m. și f. modificată

  1. În original conmesan, -ă, dar niciuna din forme nu are intrare separată. Considerăm corectă doar forma conmesean, -ă, consemnată și de alte dicționare. — gall

COMESEÁN, -Ă s.m. și f. Cel care stă la masă împreună cu altcineva, care mănâncă la o masă comună; conviv. [Pl. -eni, -ene, var. comesan s.m.f. / < co- + mesean, după fr. comensal].

COMESEÁN, -Ă s. m. f. cel care mănâncă la aceeași masă împreună cu alții; conviv. (< co- + mesean)

COMESEÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care stau la masă împreună, considerate în raport una față de alta. /co- + mesean

comesean m. cel ce mănâncă la aceeaș masă cu altul.

*comeseán, -că s., pl. enĭ, ence (com și mesean). Mesean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comeseán s. m., pl. comeséni

comeseánă s. f., g.-d. art. comesénei; pl. comeséne

comeseán s. m., pl. comeséni

comeseánă s. f. → meseană


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMESEÁN s. (livr.) conviv, (rar) comensal.

COMESEAN s. (livr.) conviv, (rar) comensal.

Intrare: comesean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comesean
  • comeseanul
  • comeseanu‑
plural
  • comeseni
  • comesenii
genitiv-dativ singular
  • comesean
  • comeseanului
plural
  • comeseni
  • comesenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conmesean
  • conmeseanul
  • conmeseanu‑
plural
  • conmeseni
  • conmesenii
genitiv-dativ singular
  • conmesean
  • conmeseanului
plural
  • conmeseni
  • conmesenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M23)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comesan
  • comesanul
  • comesanu‑
plural
  • comeseni
  • comesenii
genitiv-dativ singular
  • comesan
  • comesanului
plural
  • comeseni
  • comesenilor
vocativ singular
plural
Intrare: comeseană
comeseană substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comesea
  • comeseana
plural
  • comesene
  • comesenele
genitiv-dativ singular
  • comesene
  • comesenei
plural
  • comesene
  • comesenelor
vocativ singular
plural
conmeseană substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conmesea
  • conmeseana
plural
  • conmesene
  • conmesenele
genitiv-dativ singular
  • conmesene
  • conmesenei
plural
  • conmesene
  • conmesenelor
vocativ singular
plural
comesană substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comesa
  • comesan‑
  • comesana
plural
  • comesene
  • comesenele
genitiv-dativ singular
  • comesene
  • comesenei
plural
  • comesene
  • comesenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comesean, -ă comesean comeseană conmesean conmeseană comesană comesan

  • 1. Persoană care stă la masă împreună cu altcineva, care mănâncă la o masă comună.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: comensal conviv, -ă 2 exemple
    exemple
    • Femeile din stradă nu auzeau ce spune și nu auzeau nici zgomotul bătăilor din palme ale comesenilor care, din cînd în cînd, mușcau dintr-un măr sau duceau la gură un pahar. PAS, Z. IV 61.
      surse: DLRLC
    • Cade-o trîmbă luminoasă Ce-nfășoară comesenii într-un nimb strălucitor. MACEDONSKI, O. I 103.
      surse: DLRLC

etimologie: