2 intrări

17 definiții

comerciántă (-ci-an-) s. f., g.-d. art. comerciántei; pl. comerciánte

comerciántă s. f. (sil. -ci-an-), pl. comerciánte

COMERCIÁNTĂ s. negustoreasă, negustoriță.

COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și f. Persoană fizică sau juridică specializată în efectuarea actelor de comerț. [Pr.: -ci-ant] – Din it. commerciante, fr. commerçant.

COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu comerțul; negustor. [Pr.: -ci-ant] – Din it. commerciante, fr. commerçant.

COMERCIÁNT, -Ă, comercianți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu comerțul privat; negustor. – Pronunțat: -ci-ant.

comerciánt (-ci-ant) s. m., pl. comerciánți

comerciánt s. m. (sil. -ci-ant), pl. comerciánți

COMERCIÁNT s. negustor, (înv. și reg.) sfârnar, (reg.) târguitor, (înv.) cupeț, negociant, negociator, privătar.

COMERCIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face comerț particular; negustor, neguțător. [Cf. fr. commerçant, it. commerciante].

COMERCIÁNT, -Ă s. m. f. cel care face comerț particular; negustor. (< it. commerciante)

COMERCIÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care face comerț privat; negustor. [Sil. -ci-ant] /<it. commerciante, fr. commerçant

comerciant m. negustor, cel ce face comerț, vinde sau cumpără mărfuri.

*comerciánt, -ă s. (it. commerciante). Negustor. – Barb. comersant (fr. commerçant).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMERCIÁNTĂ s. negustoreasă, negustoriță.

COMERCIÁNT s. negustor, (înv. și reg.) sfîrnár, (reg.) tîrguitór, (înv.) cupéț, negociánt, negociatór, privătár.

COMERCIANT. Subst. Comerciant, negustor, negustoraș (dim.), neguțător (înv. și pop.), cupeț (reg.), brașovean (înv.), lipscan (înv.), levantin (înv.); vînzător; precupeț, misit, samsar, pazarghidean (turcism înv.), traficant, pilar (reg.), oltean (înv.); comisionar, comis-voiajor. Negustor angrosist, negociant (înv.), toptangiu (înv.). Negustor. ambulant, coropcar (reg.), marfagiu (înv. și reg.), colportor (înv.), scăunaș (înv.), tarabagiu, bocceagiu (înv.), vengher (înv.), marchitan, tolbaș (înv.), telal, șătrar (reg.), chivuță (rar). Prăvăliaș (rar), dughengiu (reg.), dughenar (reg.). Băcan; măslinar (rar). Măcelar, mezelar, cîrnățar, pastramagiu (ieșit din uz). Găinar; păsărar. Zarzavagiu; fructar; alunar; merar (rar). Apar (rar), sacagiu (înv.); bragagiu; sifonar; limonagiu (rar), salepgiu. Cîrciumar, hangiu, orîndar (înv. și reg.), vinar (pop., rar), cazacliu (înv.), berar, țuicar; oțetar (înv.). Tutungiu, debitant. Brutar, franzelar, covrigar, simigiu; plăcintar, ciurecar (înv.); gogoșar (rar), alvițar, halvagiu (rar), rahagiu (înv.). Lăptar, iaurgiu. Bogasier (înv.); hăinar (înv.), basmangiu (înv.), postăvar, stămbar (rar), mătăsar (înv.), pînzar (înv.), ceaprazar, șepcar, pălărier, ișlicar (înv.), cojocar, blănar. Cavaf (înv.). Florăreasă, floristă (rar), buchetieră (înv.). Cerealist, grînar (înv.), orzar. Geambaș; cirezar (pop.), sfîrnar (rar), gelep (înv.), măjar (înv. și reg.); pescar. Găzar, păcurar (reg.), dohotar (reg.); vărar, cărbunar. Alămar, argintar (rar). Ciurar; frînghier, gabrovean (înv.); geamgiu; lumînărar; pielar; rogojinar; trocar; măturar. Librar. Anticar, buchinist (franțuzism). Chioșcar, tejghetar. Negustorie. Negustorime. Adj. Negustoresc, de negustor; comercial, mercantil (livr.). Vb. A face comerț, a vinde, a negustori (înv. și pop.), a neguța (înv. și pop.), a precupeți (rar). A comercializa; a trafica. Adv. Negustorește. V. atelier, comerț, local, locuri comerciale, meșteșugar.

Intrare: comerciantă
comerciantă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comerciantă comercianta
plural comerciante comerciantele
genitiv-dativ singular comerciante comerciantei
plural comerciante comerciantelor
vocativ singular
plural
Intrare: comerciantă
comerciantă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comerciantă comercianta
plural comerciante comerciantele
genitiv-dativ singular comerciante comerciantei
plural comerciante comerciantelor
vocativ singular
plural