2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMENSURÁ vb. tr. a măsura prin comparație; a compara. (< it. commensurare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comensurá vb., ind. prez. 3 sg. comensureáză

Intrare: comensura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comensura
  • comensurare
  • comensurat
  • comensuratu‑
  • comensurând
  • comensurându‑
singular plural
  • comensurea
  • comensurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comensurez
(să)
  • comensurez
  • comensuram
  • comensurai
  • comensurasem
a II-a (tu)
  • comensurezi
(să)
  • comensurezi
  • comensurai
  • comensurași
  • comensuraseși
a III-a (el, ea)
  • comensurea
(să)
  • comensureze
  • comensura
  • comensură
  • comensurase
plural I (noi)
  • comensurăm
(să)
  • comensurăm
  • comensuram
  • comensurarăm
  • comensuraserăm
  • comensurasem
a II-a (voi)
  • comensurați
(să)
  • comensurați
  • comensurați
  • comensurarăți
  • comensuraserăți
  • comensuraseți
a III-a (ei, ele)
  • comensurea
(să)
  • comensureze
  • comensurau
  • comensura
  • comensuraseră
Intrare: comensurat
comensurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comensurat
  • comensuratul
  • comensuratu‑
  • comensura
  • comensurata
plural
  • comensurați
  • comensurații
  • comensurate
  • comensuratele
genitiv-dativ singular
  • comensurat
  • comensuratului
  • comensurate
  • comensuratei
plural
  • comensurați
  • comensuraților
  • comensurate
  • comensuratelor
vocativ singular
plural
comensurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comensurare
  • comensurarea
plural
  • comensurări
  • comensurările
genitiv-dativ singular
  • comensurări
  • comensurării
plural
  • comensurări
  • comensurărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)