opțiuni
  • info

16 definiții pentru combiner

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBINER, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Muncitor calificat care manevrează o combină. [Var.: combainer, -ă s. m. și f.] – Combină + suf. -ar. Cf. rus. kombainer.

COMBINER, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Muncitor calificat care manevrează o combină. [Var.: combainer, -ă s. m. și f.] – Combină + suf. -ar. Cf. rus. kombainer.

combiner sm [At: DA ms / V: ~bainer, ~ă smf / Pl: ~i / E: combină + -er] 1-2 Muncitor pe combină (1-2).

COMBINER, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Persoană care manevrează o combină, avînd calificarea necesară. Trebuie să pregătim un număr din ce în ce mai mare de tractoriști, combineri, mecanici agricoli, brigadieri, socotitori și președinți de gospodării colective, care trebuie să capete o pregătire profesională și politică tot mai înaltă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 47.

COMBINER, -Ă s.m. și f. Manipulant al unei combine; combainist. [Var. combainer, -ă s.m.f. / < combină + -er, cf. rus. kombainer].

COMBINER, -Ă s. m. f. manipulant al unei combine. (după rus. kombainer)

COMBINER ~i m. Muncitor calificat care conduce o combină. /combină + suf. ~ar

COMBAINER, -Ă s. m. și f. v. combiner.

COMBAINER, -Ă s. m. și f. v. combiner.

combainer, ~ă smf vz combiner

COMBAINER, -Ă, combaineri, -e, s. m. și f. Combiner. – Pronunțat: -bai-.

COMBAINER, -Ă s.m. și f. v. combiner.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

combiner s. m., pl. combineri

combiner (rar) s. m., pl. combineri

combiner s. m., pl. combineri

combiner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMBINER s. combainist. (~ul conduce o combină.)

COMBINER s. combainist. (~ conduce o combină.)

Intrare: combiner
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combiner
  • combinerul
  • combineru‑
plural
  • combineri
  • combinerii
genitiv-dativ singular
  • combiner
  • combinerului
plural
  • combineri
  • combinerilor
vocativ singular
  • combinerule
  • combinere
plural
  • combinerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combainer
  • combainerul
  • combaineru‑
plural
  • combaineri
  • combainerii
genitiv-dativ singular
  • combainer
  • combainerului
plural
  • combaineri
  • combainerilor
vocativ singular
  • combainerule
  • combainere
plural
  • combainerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combiner, combinerisubstantiv masculin
combineră, combineresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor calificat care manevrează o combină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: combainist
    • format_quote Trebuie să pregătim un număr din ce în ce mai mare de tractoriști, combineri, mecanici agricoli, brigadieri, socotitori și președinți de gospodării colective, care trebuie să capete o pregătire profesională și politică tot mai înaltă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 47. DLRLC
  • comentariu DLRLC prezintă intrare separată pentru combainer, ca sinonim al lui combiner. dexonline
etimologie:
  • Combină + sufix -ar. DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. limba rusă kombainer DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.