4 definiții pentru combinatoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combinatóriu adj. m., f. combinatórie, pl. m. și f. combinatórii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

combinatoriu (de combinație), sunet v. sunet (8).

COMBINATÓRIU, -IE adj. (cf. fr. combinatoire): în sintagma modificare combinatorie (v.).

Intrare: combinatoriu
combinatoriu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinatoriu
  • combinatoriul
  • combinatoriu‑
  • combinatorie
  • combinatoria
plural
  • combinatorii
  • combinatoriii
  • combinatorii
  • combinatoriile
genitiv-dativ singular
  • combinatoriu
  • combinatoriului
  • combinatorii
  • combinatoriei
plural
  • combinatorii
  • combinatoriilor
  • combinatorii
  • combinatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)