O definiție pentru combinatoric


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combinatóric adj. m., pl. combinatórici; f. sg. combinatórică, pl. combinatórice

Intrare: combinatoric
combinatoric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinatoric
  • combinatoricul
  • combinatoricu‑
  • combinatorică
  • combinatorica
plural
  • combinatorici
  • combinatoricii
  • combinatorice
  • combinatoricele
genitiv-dativ singular
  • combinatoric
  • combinatoricului
  • combinatorice
  • combinatoricei
plural
  • combinatorici
  • combinatoricilor
  • combinatorice
  • combinatoricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)