COMANDITAT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

comanditat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: comandita] Comanditare.

comanditat², ~ă [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: comandita, fr commandité] 1-2 smf, a (Jur; cmr) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. 3 smf Asociat cu răspundere nelimitată într-o societate în comandită.

COMANDITAT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (În economia capitalistă) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

COMANDITAT, -Ă, comanditați, -te, adj. (În economia capitalistă; și substantivat) (Persoană) care se asociază la cîștig și pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat (iar dacă este un colectiv-solidar, cu întreaga avere) pentru capitalul primit.

COMANDITAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) căruia i se comanditează un capital, care răspunde nelimitat pentru gestiune. [Cf. fr. commandité].

COMANDITAT, -Ă adj., s. m. f. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societății în comandită. (

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

comandita vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: commanditer] A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. (În economia capitalistă) A împrumuta unei persoane sau unei întreprinderi bani în schimbul unei participări la beneficii și fără a răspunde decît în limitele capitalului învestit.

COMANDITA vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer].

COMANDITA vb. tr. a furniza fonduri în comandită. (

A COMANDITA ~ez tranz. (fonduri) A pune la dispoziție prin comandită unei întreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer

comandità v. a procura fondurile necesare unei întreprinderi comerciale, fără a lua parte la gestiunea ei.

*comanditéz v. tr. (fr. commanditer). Com. Procur fondurile fără a lua parte la gestiunea eĭ (cum aș face ca acționar).^[1]

comanditat adj. m., s. m., pl. comanditați; adj. f., s. f. comanditată, pl. comanditate

comanditat adj. m., s. m., pl. comanditați; adj. f., s. f. comanditată, pl. comanditate

comanditat adj. m., s. m., pl. comanditați; f. sg. comanditată, pl. comanditate

comandita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comanditez, 3 comanditează; conj. prez. 1 sg. să comanditez, 3 să comanditeze

comandita (a ~) vb., ind. prez. 3 comanditează

comandita vb., ind. prez. 1 sg. comanditez, 3 sg. și pl. comanditează