4 intrări

20 de definiții

comanditát2, ~ă [At: DA / Pl: ~áți, ~e / E: comandita, fr commandité] 1-2 smf a (Jur; cmr) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. 3 smf Asociat cu răspundere nelimitată într-o societate în comandită.

comanditát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: comandita] Comanditare.

COMANDITÁT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

COMANDITÁT, -Ă, comanditați, -te, adj., s. m. și f. (În economia capitalistă) (Persoană sau întreprindere) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății. – V. comandita.

COMANDITÁT, -Ă, comanditați, -te, adj. (În economia capitalistă; și substantivat) (Persoană) care se asociază la cîștig și pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat (iar dacă este un colectiv-solidar, cu întreaga avere) pentru capitalul primit.

comanditát adj. m., s. m., pl. comanditáți; adj. f., s. f. comanditátă, pl. comanditáte

comanditát adj. m., s. m., pl. comanditáți; f. sg. comanditátă, pl. comanditáte

COMANDITÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) căruia i se comanditează un capital, care răspunde nelimitat pentru gestiune. [Cf. fr. commandité].

COMANDITÁT, -Ă adj., s. m. f. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societății în comandită. (

comanditá vt [At: DA / Pzi: ~téz / E: commanditer] A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.

COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. (În economia capitalistă) A împrumuta unei persoane sau unei întreprinderi bani în schimbul unei participări la beneficii și fără a răspunde decît în limitele capitalului învestit.

comanditá (a ~) vb., ind. prez. 3 comanditeáză

comanditá vb., ind. prez. 1 sg. comanditéz, 3 sg. și pl. comanditeáză

COMANDITÁ vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer].

COMANDITÁ vb. tr. a furniza fonduri în comandită. (

A COMANDITÁ ~éz tranz. (fonduri) A pune la dispoziție prin comandită unei întreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer

comandità v. a procura fondurile necesare unei întreprinderi comerciale, fără a lua parte la gestiunea ei.

*comanditéz v. tr. (fr. commanditer). Com. Procur fondurile fără a lua parte la gestiunea eĭ [!] (cum aș face ca acționar).

.... fără a lua parte la gestiunea comanditei (societății comerciale). - LauraGellner
Intrare: comandita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) comandita comanditare comanditat comanditând singular plural
comanditea comanditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) comanditez (să) comanditez comanditam comanditai comanditasem
a II-a (tu) comanditezi (să) comanditezi comanditai comanditași comanditaseși
a III-a (el, ea) comanditea (să) comanditeze comandita comandită comanditase
plural I (noi) comandităm (să) comandităm comanditam comanditarăm comanditaserăm, comanditasem*
a II-a (voi) comanditați (să) comanditați comanditați comanditarăți comanditaserăți, comanditaseți*
a III-a (ei, ele) comanditea (să) comanditeze comanditau comandita comanditaseră
Intrare: comanditat
comanditat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: comanditat (s.m.)
comanditat substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comanditat comanditatul
plural comanditați comanditații
genitiv-dativ singular comanditat comanditatului
plural comanditați comanditaților
vocativ singular
plural
Intrare: comanditat (adj.)
comanditat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comanditat comanditatul comandita comanditata
plural comanditați comanditații comanditate comanditatele
genitiv-dativ singular comanditat comanditatului comanditate comanditatei
plural comanditați comanditaților comanditate comanditatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)