coluz² sn [At: DAMÉ, T. 123 / Pl: ~e / E: cf bg колъ, „par”, колецъ, „prăjină”, colvă] (Pes) O parte a năvodului.

coluz n. Mold. 1. grâu având spic nalt cu țepi și boabele așezate în patru rânduri pe spic; 2. lemnul năvodului de care trag pescarii. [Origină necunoscută].

coluz, coluze, s.n. (reg.) 1. lemn de la capătul năvodului de care se trag pescarii; hodorog (hădărag), druc, cleci. 2. soi de grâu cu spic mare alcătuit din patru rânduri de boabe.