2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLUMBĂ, columbe, s. f. (Înv.) Porumbiță. – Din lat. columba.

COLUMBĂ, columbe, s. f. (Înv.) Porumbiță. – Din lat. columba.

columbă sf [At: MACEDONSKI, O. I, 63 / Pl: ~be / E: lat columba] (Înv) Porumbiță.

PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORUMBEL ~i m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt și penaj divers colorat, care trăiește în perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poștă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste și înțelegere. /porumb + suf. ~el

columbă f. porumbiță (poetic): columbă sfâșiată de vultur fără milă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

columbă (înv., livr.) s. f., g.-d. art. columbei; pl. columbe

columbă (înv.) s. f., g.-d. art. columbei; pl. columbe

columbă s. f., g.-d. art. columbei; pl. columbe

porumbel adj. m., pl. porumbei; f. sg. porumbea, pl. porumbele

porumbel (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbei, art. porumbeii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PORUMBEL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golâmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel gulerat v. porumbel mare; porumbel mare v. porumbel gulerat; porumbel sălbatic v. turturea. II. (BOT.) 1. v. porumbar. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, porumbul-cucului.

PORUMBEL s. v. părul-ciutei, salbă-moale, spin, verigar.

Intrare: columba
columba termen biologic
termen biologic (I2)
  • columba
Intrare: columbă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • columbă
  • columba
plural
  • columbe
  • columbele
genitiv-dativ singular
  • columbe
  • columbei
plural
  • columbe
  • columbelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

columbă, columbesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.