opțiuni

6 definiții pentru colonelă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLONÉLĂ, colonele, s. f. (Înv.; rar) Coloneleasă. – Din fr. colonelle.

colonélă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 48 / Pl: ~ele / E: fr colonel] (Îvr) Coloneleasă.

COLONÉLĂ s. f. (Înv.) Coloneleasă. – Din fr. colonelle.

COLONÉLĂ s. f. (Învechit) Coloneleasă. Mă lăsă casă alerge înaintea unei tinere dame ce venea spre noi. – Vara mea, colonela D.? am zis eu. NEGRUZZI, S. I 48.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!colonélă (înv., rar) s. f., g.-d. art. colonélei; pl. colonéle

colonélă s. f., g.-d. art. colonélei

Intrare: colonelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colonelă
  • colonela
plural
  • colonele
  • colonelele
genitiv-dativ singular
  • colonele
  • colonelei
plural
  • colonele
  • colonelelor
vocativ singular
  • colonelă
  • colonelo
plural
  • colonelelor

colonelă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă lăsă ca să alerge înaintea unei tinere dame ce venea spre noi. – Vara mea, colonela D.? am zis eu. NEGRUZZI, S. I 48.
      surse: DLRLC

etimologie: