pălămidă¹ sf [At: COTEANU, PL. 16 / V: (reg) colomidă, palam~, polom~, polomnidă / Pl: ~izi, ~de / E: bg паламида] (Bot) 1 (Șîc ~-seacă) Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, cu tulpina înaltă și rădăcini adânci, cu frunze spinoase, întregi sau crestate, și cu flori roșii, care este foarte dăunătoare pentru semănături Si: (reg) crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). 2 (Bot; reg; îc) ~-grasă Susai (Sonchus asper). 3 (Bot; reg) Limba-oii (Cirsium canum). 4 (Reg) Holeră (Xanthium spinosum). 5 (Reg) Scai (măgăresc) (Onopordon acanthium). 6 (Reg) Scai-galben (Centaurea solstitialis). 7 (Reg) Volbură (Convolvulus arvensis). 8 (Reg; șîc ~da-boiangiilor) Gălbinare (Serratula tinctoria). corectat(ă)

PĂLĂMIDĂ¹ s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina înaltă, cu rădăcini adînci, cu frunzele întregi sau crestate, pe margini cu spini; e o buruiană vătămătoare ogoarelor, greu de stîrpit (Crisium arvense). Aceste fete așa de bine îngrijeau de grădina lor, încît nu găseai prin ea nici firicel de pălămidă. ISPIRESCU, U. 13. Ia, palmele aceste țărănești ale noastre, străpunse de pălămidă... vă țin pe dumneavoastră de atîta amar de vreme. CREANGĂ, A. 156. Pîn’ la mine-n țară Lanuri de secară, Verde pălămidă, Chinuri și obidă. TEODORESCU, P. P. 280. – Variantă: polomidă (GOGA, P. 19) s. f.

PĂLĂMIDĂ² ~e f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, ramificată, având frunze, de obicei, adânc crestate, spinoase împrejur, și flori de culoare liliachie, care crește prin semănături. /<bulg. palamida

pălămidă f. plantă spinoasă, crește prin semănături (Cirsium arvense); pălămidă de baltă, pește cu 9-10 spini înaintea aripioarei dorsale (Gasterosteus platygaster). [Serb. PALAMIDA].

2) pălămídă f., pl. e (poate pin aluz. la ghimpiĭ peșteluĭ pălămidă, de unde și sîrb. bg. palamida). Gălbenare (o buruĭană). Un fel de scaĭ (cirsium [arvense și canum]). Alt fel de scaĭ numit și scaĭ măgăresc (onopordon acánthium).

colomidă sf vz pălămidă

colomnidă sf vz pălămidă

colomodă sf vz pălămidă

palamidă sf vz pălămidă¹

polomidă sf vz pălămidă¹

polomnidă sf vz pălămidă¹

POLOMIDĂ s. f. v. pălămidă¹.

pălămidă s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide

pălămidă s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide

pălămidă (bot., zool.) s. f., g.-d. art. pălămidei; pl. pălămide

pălămidă, -zi.

PĂLĂMIDĂ s. v. ciulin, gălbinare, ghimpe, holeră, limba-oii, scai, scaiete, scai-galben, talpa-ursului.

PĂLĂMIDĂ s. (BOT.; Cirsium arvense) (reg.) crăpușnic, scaiete.

PĂLĂMIDĂ s. (BOT.; Cirsium arvense) (reg.) crăpușnic, scaiete.

pălămidă s. v. CIULIN. GĂLBINARE. GHIMPE. HOLERĂ. LIMBA-OII. SCAI. SCAIETE. SCAI-GALBEN. TALPA-URSULUI.

pălămidă (pălămide), s. f. – Bonită (Pelamys sarda). – Var. palamidă. Mr., megl. pălămidă. Ngr. παλαμύδα (Tiktin; Gáldi 216), cf. tc. palamud, bg., sb. palamida (Conev 46), it. palamida, sp. palmeta (Corominas, III, 628).

pălămidă (-izi), s. f. – 1. Crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. Pește de rîu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr. palamida (Cihac, II, 239; Tiktin), din tc. palamud „ghindă” și acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „ghindă” (Vasmer, Gr., 107). A existat probabil din ngr. o încrucișare cu ngr. παλάμη „palmă”, cf. ngr. παλαμονίδα „osul-iepurelui”; dar numai παλάμη nu pare să constituie o explicație suficientă. Poate are legătură cu cuvîntul următor.

CIRSIUM Mill., PĂLĂMIDĂ, fam.. Compositae. Gen originar din Africa, America, Asia și Europa, cca 245 specii, majoritatea perene, cu tulpini robuste (cca 0,50-3 m înălțime), glabre, foliat sau spinos-aripate. înflorește vara și toamna. Flori gălbui, purpurii, albastre-violet, albe-gălbui, grupate în capitule terminale, involucrul, imbricat, cu foliolele la vîrf spinoase sau aristate. Frunze penat-sectate, spinoase. Fruct, achenă. Perii papusului plumoși, grupați la bază în inel scurt.

a-și găsi pălămida expr. (intl.) a nu găsi nimic de furat cu ocazia unei spargeri.