2 definiții pentru colocutoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. interlocutor. (<it. collocutore)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
colocutór s. m., pl. colocutóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: colocutoare
colocutoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||