2 definiții pentru colocuțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLOCUȚIUNE s. f. convorbire, conversație. (<lat. collocutio)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colocuțiune s. f., pl. colocuțiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: colocuțiune
colocuțiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
colocuțiune, colocuțiunisubstantiv feminin
- 1. Conversație, convorbire. MDN '00sinonime: conversație convorbire
etimologie:
- collocutio MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.