collegium musicum (lat. „asociație muzicală”), inițial, mică orchestră* de amatori. Foarte răspândite în orașele germ. în sec. 17-18, c.m. au început cu timpul să dea concerte publice, primind în rândurile lor muzicieni profesioniști. Telemann a înființat câteva c.m. (Frankfurt am Main, Hamburg); Bach a fost membru al celui de la Leipzig. Astăzi, c.m. funcționează pe lângă univ. și au ca scop principal popularizarea muzicii vechi.