2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.

COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.

colivár sm [At: ALECSANDRI, T. 106 / Pl: ~i / E: colivă + -ar] 1 (Prt) Persoană care merge pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni. 2 (Fig) Persoană care vrea totul de-a gata. 3 Cel care poartă coliva la înmormântări.

COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Cel care aleargă pe la toate înmormîntările, ca să mănînce colivă de pomană; fig. cel care vrea să aibă totul de-a gata; pomanagiu; (rar) epitet dat jandarmilor și polițiștilor de odinioară. Crezi că le mai dă mîna sticleților și colivarilor să se acațe de noi? PAS, Z. III 78. 2. Cel care poartă coliva la înmormîntări. Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?... Dar baba cu tămîia?... Groparul?... Colivarul? MACEDONSKI, O. I 43.

colivar m. cel ce umblă pe la înmormântări (ca să mănânce coliva de pomana mortului).

colivár m. Iron. Care umblă după pomană ca să mănînce coliva. S. n., pl. e. Tabla de pus coliva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colivár2 (obiect) s. n., pl. coliváre

colivár1 (persoană) s. m., pl. colivári

colivár (obiect) s. n., pl. coliváre

colivár (persoană) s. m., pl. colivári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

colivar, colivari s. m. (peior.) persoană care umblă după pomeni / după mici avantaje nemeritate

Intrare: colivar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colivar
  • colivarul
  • colivaru‑
plural
  • colivari
  • colivarii
genitiv-dativ singular
  • colivar
  • colivarului
plural
  • colivari
  • colivarilor
vocativ singular
  • colivarule
  • colivare
plural
  • colivarilor
Intrare: colivar (s.n.)
colivar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colivar
  • colivarul
  • colivaru‑
plural
  • colivare
  • colivarele
genitiv-dativ singular
  • colivar
  • colivarului
plural
  • colivare
  • colivarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colivar (s.m.)

  • 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană care vrea să aibă totul de-a gata.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pomanagiu
    • 1.2. rar Epitet dat jandarmilor și polițiștilor de odinioară.
      exemple
      • Crezi că le mai dă mîna sticleților și colivarilor să se acațe de noi? PAS, Z. III 78.
        surse: DLRLC
  • 2. Cel care poartă coliva la înmormântări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?... Dar baba cu tămîia?... Groparul?... Colivarul? MACEDONSKI, O. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Colivă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09

colivar (s.n.)

  • 1. Tabla de pus coliva.
    surse: Scriban

etimologie: