6 definiții pentru colimație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colimație sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr collimation, ger Kollimation] (Fiz) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa optică și cea de vizare.

COLIMÁȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.

COLIMÁȚIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.

COLIMÁȚIE s.f. Coincidența dintre axa optică a lunetei unui aparat topografic și linia de vizare. [Gen. -iei, var. colimațiune s.f. / < fr. collimation, germ. Kollimation].

COLIMÁȚIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colimáție (-ți-e) s. f., art. colimáția (-ți-a), g.-d. colimáții, art. colimáției

colimáție s. f. (sil. -ți-e), art. colimáția (sil. -ți-a), g.-d. colimáții, art. colimáției

Intrare: colimație
colimație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colimație
  • colimația
plural
  • colimații
  • colimațiile
genitiv-dativ singular
  • colimații
  • colimației
plural
  • colimații
  • colimațiilor
vocativ singular
plural

colimație

  • 1. fizică Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: