9 definiții pentru coliliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coliliu, ~ie [At: PANN, P. V. III, 103 / V: coilie, ~lalie, ~lălie, ~lelie, ~lie sf / Pl: ~lii / E: slv ковъль, srb кoвiy, ucr ковъл] 1 sf Specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși (Stipa pennata) Si: (Trs) ceardaș, năgară, peniță, (Ban) părul-zânelor. 2 sf (D. părul capului, pex d. oameni; îla) Alb-~ (Cu părul) complet alb. 3 sf (Pop; îe) A-i fi (cuiva) calea în ~ie A avea o viață fericită. 4 a Alb.

COLILÍU, -ÍE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu perișori albi și pufoși; năgară (Stipa).Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colíe s. f.] – Cf. sb. kovilje.

COLILÍU, -ÍE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși; năgară (Stipa).Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colíe s. f.] – Cf. scr. kovilje.

COLILÍU, -ÍE, colilii, adj. Foarte alb, alb de tot (cum e colilia). Voinicii ce izbesc adîncul, Pentru a da mașinii forță vie, Zoresc de-acum prin zarea colilie A iernii cu nămeți de bucurie. DEȘLIU, N. 37. Trecu degetele prin caietul coliliu al bărbii. C. PETRESCU, I. II 206. La revărsatul dimineții cîmpul e coliliu. DELAVRANCEA, S. 170. ◊ (Ca determinativ al lui «păr» sau «barbă») Un turc bătrîn, cu părul colilie, s-apropie pe nesimțite de el și-l bate pe umăr. SANDU-ALDEA, U. P. 52. Băiatul văzu... un moșneag cu părul și barba colilie și fără de ochi. POPESCU, B. IV 39.

COLILÍU ~e (~i) Care este alb ca colilia; de culoarea coliliei. ◊ Părul alb-~ părul alb de tot; complet cărunt. [Sil. -li-liu] /<sb. kovilje


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colilíu adj. m., f. colilíe; pl. m. și f. colilíi

colilíu adj. m., f. colilíe; pl. m. și f. colilíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLILIU adj. alb. (Are părul ~.)

Intrare: coliliu
coliliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coliliu
  • coliliul
  • coliliu‑
  • colilie
  • colilia
plural
  • colilii
  • coliliii
  • colilii
  • coliliile
genitiv-dativ singular
  • coliliu
  • coliliului
  • colilii
  • coliliei
plural
  • colilii
  • coliliilor
  • colilii
  • coliliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coliliu

  • 1. Alb (ca colilia).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alb (adj.) 5 exemple
    exemple
    • Voinicii ce izbesc adîncul, Pentru a da mașinii forță vie, Zoresc de-acum prin zarea colilie A iernii cu nămeți de bucurie. DEȘLIU, N. 37.
      surse: DLRLC
    • Trecu degetele prin caierul coliliu al bărbii. C. PETRESCU, I. II 206.
      surse: DLRLC
    • La revărsatul dimineții cîmpul e coliliu. DELAVRANCEA, S. 170.
      surse: DLRLC
    • Un turc bătrîn, cu părul colilie, s-apropie pe nesimțite de el și-l bate pe umăr. SANDU-ALDEA, U. P. 52.
      surse: DLRLC
    • Băiatul văzu... un moșneag cu părul și barba colilie și fără de ochi. POPESCU, B. IV 39.
      surse: DLRLC

etimologie: