opțiuni

6 definiții pentru coligativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLIGATÍV, -Ă, coligativi, -e, adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. – Din fr. colligatif.

COLIGATÍV, -Ă, coligativi, -e, adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. – Din fr. colligatif.

coligatív a [At: LTR / Pl: ~i, ~e / E: fr colligatif] (Fig; d. proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței.

COLIGATÍV, -Ă adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. [< fr. colligatif].

COLIGATÍV, -Ă adj. (despre proprietăți ale substanțelor) care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. (<fr. colligatif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coligatív adj. m., pl. coligatívi; f. coligatívă, pl. coligatíve

coligatív adj. m., pl. coligatívi; f. sg. coligatívă, pl. coligatíve

Intrare: coligativ
coligativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coligativ
  • coligativul
  • coligativu‑
  • coligativă
  • coligativa
plural
  • coligativi
  • coligativii
  • coligative
  • coligativele
genitiv-dativ singular
  • coligativ
  • coligativului
  • coligative
  • coligativei
plural
  • coligativi
  • coligativilor
  • coligative
  • coligativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coligativ

  • 1. fizică (Despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: