9 definiții pentru colibacil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colibacíl sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr colibacille] (Med) Bacil din flora aparatului digestiv care invadează uneori și alte regiuni ale corpului, devenind patogen.

COLIBACÍL, colibacili, s. m. Bacterie prezentă, în mod normal, în intestinul gros la om și la animale, putând invada, în stări patologice, și alte organe. – Din fr. colibacille.

COLIBACÍL, colibacili, s. m. Specie de microorganisme prezente în mod normal în intestinul uman, putând, uneori, să invadeze și alte regiuni ale corpului, devenind patogene. – Din fr. colibacille.

COLIBACÍL, colibacili, s. m. Bacil care se găsește în aparatul digestiv și care, uneori, devine patogen.

COLIBACÍL s.m. Bacil care trăiește în aparatul digestiv și care poate deveni patogen în anumite cazuri. [< fr. colibacille].

COLIBACÍL s. m. bacil în intestinul gros, care degradează proteinele și glucidele și care poate deveni patogen în anumite cazuri. (< fr. colibacille)

COLIBACÍL ~i m. Bacil intestinal inofensiv care în anumite condiții poate deveni patogen. /<fr. colibacille


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colibacíl s. m., pl. colibacíli

colibacíl s. m., pl. colibacíli

Intrare: colibacil
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colibacil
  • colibacilul
  • colibacilu‑
plural
  • colibacili
  • colibacilii
genitiv-dativ singular
  • colibacil
  • colibacilului
plural
  • colibacili
  • colibacililor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colibacil

  • 1. Bacterie prezentă, în mod normal, în intestinul gros la om și la animale, putând invada, în stări patologice, și alte organe.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: