2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLIBÁȘ, colibași, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Colibă + suf. -aș.

colibáș sm [At: MOLDOVAN, Ț. N. 231 / Pl: ~i / E: colibă + -aș] (Reg) 1 Om care locuiește într-o colibă. 2 (Pex) Pustnic. 3 Locuitor de la munte. 4 (Spc) Locuitor din Bran. 5 Lucrător cu brațele care locuiește în colibă Si: pălmaș, salahor, zilier. 6 Paznic care locuiește în afară de sat, în colibă.

COLIBÁȘ, colibași, s. m. 1. (Înv.; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Colibă + suf. -aș.

COLIBÁȘ, colibași, s. m. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. Întrebă pe colibaș ce are la mămăligă. ȘEZ. VIII 69.

COLIBÁȘ ~i m. înv. Țăran dependent. /colibă + suf. ~aș

colibaș m. pustnic care locuiește într’o colibă: Sf. Ioan Colibașul (serbat la 15 Ianuarie).

colibáș m. Care locuĭește într’o căsuță de aspectu uneĭ colibe, ca uniĭ țăranĭ odinioară: mojiciĭ sînt cariĭ lăcuĭesc preîn locure osebite și pustiĭ, cariĭ se cheamă veneticĭ saŭ colibașĭ (Prav. MB.); veciniĭ eraŭ la început colibașĭ și datoreaŭ boĭeruluĭ clacă (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). Sfîntu Ĭon Colibașu, un sfînt sărbat la 15 Ĭan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colibaș (rar) s. m., pl. colibași

colibaș (rar) s. m., pl. colibași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Colibașul
Colibașul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Colibașul
Intrare: colibaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colibaș
  • colibașul
  • colibașu‑
plural
  • colibași
  • colibașii
genitiv-dativ singular
  • colibaș
  • colibașului
plural
  • colibași
  • colibașilor
vocativ singular
  • colibașule
  • colibașe
plural
  • colibașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colibaș, colibașisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească (la) plural (În Evul Mediu, în Țara Românească; la plural) Categorie de țărani dependenți. DEX '09
  • 2. rar Om care locuiește într-o colibă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întrebă pe colibaș ce are la mămăligă. ȘEZ. VIII 69. DLRLC
etimologie:
  • Colibă + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.