COLILIE, colilii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, foarte răspîndită în regiunile de stepă, caracterizată prin numeroșii peri lungi, albi, pufoși și moi cu care sînt prelungite semințele (Stipa pennata). Moș Vlad... cu ochi de vulpe, zărea creștetul delicat al dropiei, mișcînd printre fulgii coliliei. ODOBESCU, S. III 14. Ca colilia de alb. PANN, P. V. III 103. Cerbul... paște Pe-ntinsa cîmpie, Dalbă colilie. TEODORESCU, P. P. 64. ◊ Expr. (Popular) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a-i fi calea semănată cu flori, a avea un drum frumos, plăcut. Las’ să vie, leica-l știe, Fi-i-ar calea-n colilie. TEODORESCU, P. P. 341. ◊ (In comparații și metafore, pe lîngă «alb») Zbîrcită, încovoiată... albă colilie, ca un troian de zăpadă. DELAVRANCEA, S. 213. Se dete de trei ori peste cap și, schimbîndu-se într-un bătrîn alb colilie și cu barba pînă la brîu, începu să taie rădăcina unui copac mare. POPESCU, B. II 74. Rumen la față... mustața și sprîncenele albe colilie. GHICA, S. 13. – Variantă: colie (HODOS, P. P. 50, BIBICESCU, P. P. 64) s. f.

COLILIE ~i f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpină subțire, erectă, cu peri albi în vârful semințelor. [Art. colilia; G.-D. coliliei; Sil. -li-e] /cf. sb. kovilje

colilie f. 1. floare de câmp foarte subțire și cu fața galbenă foarte albă (Stipa pennata); 2. fig. foarte alb: cu părul colilie. [Origină necunoscută].

colilíe f. (sîrb. kovilje, bg. kovilo, kovilĕak). Bot. O plantă graminee care produce o tufă de spice foarte lungĭ cu perĭ moĭ și albĭ de aspectu unuĭ mare pompon (stipa pennata). Adv. A avea păru alb colilie, a avea păru alb de tot și lung. V. năgară și stuf.

COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu perișori albi și pufoși; năgară (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. sb. kovilje.

coilie sf vz colilie

colalie sf vz colilie

colălie sf vz colilie

colelie sf vz colilie

colie³ sf [At: DN³ / E: fr colie] Element secund de compunere cu semnificația: 1-2 (Referitor la) col. 3 Colită. 4 Colon.

coliliu, ~ie [At: PANN, P. V. III, 103 / V: coilie, ~lalie, ~lălie, ~lelie, ~lie sf / Pl: ~lii / E: slv ковъль, srb кoвiy, ucr ковъл] 1 sf Specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși (Stipa pennata) Si: (Trs) ceardaș, năgară, peniță, (Ban) părul-zânelor. 2 sf (D. părul capului, pex d. oameni; îla) Alb-~ (Cu părul) complet alb. 3 sf (Pop; îe) A-i fi (cuiva) calea în ~ie A avea o viață fericită. 4 a Alb.

COLILIU, -IE, colilii, s. f., adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși; năgară (Stipa). ◊ Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colie s. f.] – Cf. scr. kovilje.

COLIE s. f. v. colilie.

colilie s. f., art. colilia, g.-d. art. coliliei; pl. colilii, art. coliliile (desp. -li-i-)

colilie s. f., art. colilia, g.-d. art. coliliei; pl. colilii, art. coliliile

colilie s. f., art. colilia, g.-d. art. coliliei; pl. colilii, art. coliliile

colilie

COLILIE s. (BOT.; Stipa pennata) (reg.) ceardaș, năgară, pănușiță, peniță, părul-zânelor.

COLILIE s. (BOT.; Stipa pennata) (reg.) ceardaș, năgară, pănușiță, peniță, părul-zînelor.

colilie (colilii), s. f. – Plantă, Stipa pennata. Tulpina sa este acoperită de stipele albe ca niște fire de păr, care fac ca numele acestei plante să fie sinonim cu „păr cărunt”. – Var. (Trans., Banat), colie. Sb., cr. slov. kovilje (Cihac, II, 69; Conev 44), cu asimilarea lui ν.

colilie s.f. și adj. (pop.) 1. (s.f.) floare de câmp albă. 2. (adj.) foarte alb (ă).

colie s.f. sg. (reg.) grâu fiert.

COLILÍE (< scr.) s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din genul Stipa, familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte pînă la 100 cm, formînd tufe dese, cu frunze înguste, inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute, în general, cu perișori albi, moi; cresc în stepe și locuri uscate. Sin. năgară. ◊ Expr. Alb colilie, se spune despre oamenii cu părul complet alb.

STIPA L., COLILIE, NAGARĂ, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile continentale și tropicale, 100 specii, erbacee, perene, cu perișori pufoși, mătăsoși, albi, gazonante, înalte, rar scunde. Tulpină cilindrică, articulată, fistuloasă. Frunze rulate, rar plate, filiforme, alterne, sesile, vagina înfășoară tulpina pe o porțiune mare. Flori hermafrodite, în spiculețe uniflorare, aristate. Arista pînă la 40 cm lungime, genicultură, aspră. În panicul sînt puține flori.