coléjnă sf [At: CHEST. II, 434/207 / V: -éșină, ~éșână / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) Adăpost de iarnă pentru oi.

coléjnă, colejne, s.f. – (reg.) 1. Adăpost pentru oi. 2. Lemnărie: „O construcție nelipsită din gospodăriile țărănești maramureșene, indiferent de starea lui socială, este colejna, în care se țin lemnele de foc, butucul pentru tăiat lemnele și toate uneltele necesare.” Construcția se sprijină pe patru stâlpi, doi înalți în față (circa 2,80 m) și doi în spate (0,80-1,20 m). Ei sunt legați prin contrafișe. Acoperișul este în general în două ape (Dăncuș, 1986: 102). Termen specific subdialectului maramureșean (Tratat, 1984: 347). – Et. nec. (MDA).

coléjnă, -e, s.f. – 1. Adăpost pentru oi. 2. Lemnărie: „O construcție nelipsită din gospodăriile țărănești maramureșene, indiferent de starea lui socială, este colejna, în care se țin lemnele de foc, butucul pentru tăiat lemnele și toate uneltele necesare.” Construcția se sprijină pe patru stâlpi, doi înalți în față (circa 2,80 m) și doi în spate (0,80-1,20 m). Ei sunt legați prin contrafișe. Acoperișul este în general în două ape (Dăncuș 1986: 102). – Et. nec. (MDA).