11 definiții pentru colectură

colectúră1 sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: ger Kollectur] Oficiu în care se vând lozuri ale loteriei de stat.

colectúră2 sf [At: MDENC / Pl: ~ri / E: ger Kollectur] Oficiu de colectare a cărților pentru biblioteci.

COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agenție de vânzare a biletelor de loterie. – Din germ. Kollektur.

COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților (pentru aprovizionarea bibliotecilor). ♦ Agenție de vânzare a biletelor de loterie. – Din germ. Kollektur.

COLECTÚRĂ, colecturi, s. f. Nume dat unor oficii de colectare a cărților, (în trecut) a biletelor de loterie etc. «Colectară centrală a bibliotecilor științifice» furnizează cărțile necesare bibliotecilor documentare și științifice.

colectúră s. f., g.-d. art. colectúrii; pl. colectúri

colectúră s. f., g.-d. art. colectúrii; pl. colectúri

COLECTÚRĂ s.f. Oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. [< germ. Kollektur].

COLECTÚRĂ s. f. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. (< germ. Kollecktur)

COLECTÚRĂ ~i f. Oficiu de colectare a cărților pentru aprovizionarea bibliotecilor. /<germ. Kollectur

*colectúră f., pl. ĭ (d. colector).Negustoria saŭ prăvălia colectoruluĭ, a celuĭ ce vinde bilete de loterie.

Intrare: colectură
colectură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colectu colectura
plural colecturi colecturile
genitiv-dativ singular colecturi colecturii
plural colecturi colecturilor
vocativ singular
plural