2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colectivizat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: colectiviza] Care a fost trecut în proprietatea colectivă.

colectiviza vt [At: DA ms / Pzi: ~zéz / E: colectiv + -iza] (Iuz) 1 A trece mijloacele de producție individuale în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc. 2 A uni principalele mijloace de producție ale țărănimii în cooperative Si: a cooperativiza.

COLECTIVIZÁ, colectivizez, vb. I. Tranz. (În trecut). 1. A trece mijloacele de producție în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc. 2. A uni principalele mijloace de producție ale țărănimii în cooperative; a cooperativiza.- Din fr. collectiviser.

COLECTIVIZÁ, colectivizez, vb. I. Tranz. (Ieșit din uz). 1. A trece mijloacele de producție în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc. 2. A uni principalele mijloace de producție ale țărănimii în cooperative; a cooperativiza. – Din fr. collectiviser.

COLECTIVIZÁ, colectivizez, vb. I. Tranz. (în perioada dictaturii proletariatului) A uni de bună voie principalele mijloace de producție pentru folosința colectivă, ca bază a proprietății socialiste-obștești; a transforma, a reuni în colectiv. Veriga principală a mișcării colhoznice este artelul agricol, în cadrul căruia sînt colectivizate numai principalele mijloace de producție. Ist. P. C. (b) 430. ◊ Refl. pas. Țăranii colectiviști pot să hotărască în adunarea generală ca la intrarea în gospodăria colectivă să se colectivizeze și animalele de producțievaci și oicare depășesc numărul prevăzut în statut pentru a rămîne în proprietate personală. STAT. GOSP. AGR. 12.

COLECTIVIZÁ vb. I. tr. A uni într-o comunitate, într-un grup etc. [Cf. fr. collectiviser].

COLECTIVIZÁ vb. tr. a uni într-o comunitate, într-un grup etc. (< fr. collectiviser)

A COLECTIVIZÁ ~éz tranz. 1) (mijloace de producție, pământuri) A trece din proprietate particulară în proprietate colectivă prin naționalizare sau expropriere. 2) (țărani individuali) A uni proprietățile agricole și a determina să lucreze în comun pământul. /<fr. collectiviser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colectivizá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 colectivizeáză

colectivizá vb., ind. prez. 1 sg. colectivizéz, 3 sg. și pl. colectivizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLECTIVIZÁ vb. v. cooperativiza.

colectiviza vb. v. COOPERATIVIZA.

Intrare: colectivizat
colectivizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colectivizat
  • colectivizatul
  • colectivizatu‑
  • colectiviza
  • colectivizata
plural
  • colectivizați
  • colectivizații
  • colectivizate
  • colectivizatele
genitiv-dativ singular
  • colectivizat
  • colectivizatului
  • colectivizate
  • colectivizatei
plural
  • colectivizați
  • colectivizaților
  • colectivizate
  • colectivizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: colectiviza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colectiviza
  • colectivizare
  • colectivizat
  • colectivizatu‑
  • colectivizând
  • colectivizându‑
singular plural
  • colectivizea
  • colectivizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colectivizez
(să)
  • colectivizez
  • colectivizam
  • colectivizai
  • colectivizasem
a II-a (tu)
  • colectivizezi
(să)
  • colectivizezi
  • colectivizai
  • colectivizași
  • colectivizaseși
a III-a (el, ea)
  • colectivizea
(să)
  • colectivizeze
  • colectiviza
  • colectiviză
  • colectivizase
plural I (noi)
  • colectivizăm
(să)
  • colectivizăm
  • colectivizam
  • colectivizarăm
  • colectivizaserăm
  • colectivizasem
a II-a (voi)
  • colectivizați
(să)
  • colectivizați
  • colectivizați
  • colectivizarăți
  • colectivizaserăți
  • colectivizaseți
a III-a (ei, ele)
  • colectivizea
(să)
  • colectivizeze
  • colectivizau
  • colectiviza
  • colectivizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colectiviza în trecut

  • 1. A trece mijloacele de producție în proprietate colectivă, prin naționalizare, expropriere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A uni într-o comunitate, într-un grup etc.
    surse: DN
    • 2.1. A uni principalele mijloace de producție ale țărănimii în cooperative.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cooperativiza 2 exemple
      exemple
      • Veriga principală a mișcării colhoznice este artelul agricol, în cadrul căruia sînt colectivizate numai principalele mijloace de producție. IST. P. C. (b) 430.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Țăranii colectiviști pot să hotărască în adunarea generală ca la intrarea în gospodăria colectivă să se colectivizeze și animalele de producție – vaci și oi – care depășesc numărul prevăzut în statut pentru a rămîne în proprietate personală. STAT. GOSP. AGR. 12.
        surse: DLRLC

etimologie: