2 intrări

6 definiții

colduí v [At: VAIDA / E: mg koldulni ] (Înv) A cerși.

COLDUÍ vb. v. cere, cerși, milogi.

colduĭésc v. tr. și intr. (ung. koldulni). Trans. Cerșesc. V. coldușesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

colduí vb. v. CERE. CERȘI. MILOGI.

colduí, colduiesc, vb. tranz. – (reg.) A cerși: „Tu să-ți umbli-a coldui / Și la mine de-ai zini” (Papahagi, 1925: 207). – Din magh. koldulni „a cere de pomană” (MDA).

colduí, colduiesc, vb. tranz. – A cerși: „Tu să-ți umbli-a coldui / Și la mine de-ai zini” (Papahagi: 207). – Din magh. koldulni (MDA).

Intrare: coldui
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coldui colduire colduit colduind singular plural
colduiește colduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colduiesc (să) colduiesc colduiam colduii colduisem
a II-a (tu) colduiești (să) colduiești colduiai colduiși colduiseși
a III-a (el, ea) colduiește (să) colduiască colduia coldui colduise
plural I (noi) colduim (să) colduim colduiam colduirăm colduiserăm, colduisem*
a II-a (voi) colduiți (să) colduiți colduiați colduirăți colduiserăți, colduiseți*
a III-a (ei, ele) colduiesc (să) colduiască colduiau coldui colduiseră
Intrare: colduit
colduit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colduit colduitul coldui colduita
plural colduiți colduiții colduite colduitele
genitiv-dativ singular colduit colduitului colduite colduitei
plural colduiți colduiților colduite colduitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)