colduși v [At: PAMFILE, VĂZD. / V: cul~, ~doși / Pzi: ~șesc / E: colduș] 1 vi A cerși. 2-3 vtr A (se) invidia. 4 vt A fura banii cuiva.

COLDUȘI vb. (Ban., Trans. SV) A cerși. Care pentru frig, fiind leanes, nu ară, colduși-va la secerat, ci nimic nu va afla. CS, 45^v. Kulduiesk. Mendico. AC, 348; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: culdui (AC, 348; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: colduș + suf. -i. Vezi și coldun, colduș, coldușie.

coldoși v vz colduși

colduș¹, ~ă smf [At: CONV. LIT. XII, 355 / V: cul~ / Pl: ~i, ~e / E: mg koldus] 1 Cerșetor. 2 Orfan. 3 (Buc; lpl) Copii murdari. 4 (Buc) Păduche. 5 (Buc) Vietate mare, monstru.

colduș² sm [At: RĂDULESCU-CODIN, M. N. 97 / V: toltuș / Pl: ~i / E: nct] (Bot) Specie de prun nedefinită mai îndeaproape.

corcoduș sm [At: FILIMON, C. 640 / V: ~cu~, curcu~ / Pl: ~i / E: pbl corcodușă] (Bot) Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, flori albe și fructe mici, de culoare galbenă, vânătă sau roșie (Prunus cerasifera).

culduș sm vz colduș

culduși v vz colduși

COLDUN s.m. (Mold.) Cerșetor. Coldunii (cei ce să lasă păroși și să fac ca cum ar fi nebuni). BUCOAVNĂ 1775, 34^r. Etimologie: coldan + colduș. Vezi și colduș, colduși, coldușie. Cf. c o l d u ș.

COLDUȘ s.m. (Ban., Trans. SV) Cerșetor. Kuldush. Mendicus. AC, 348. Dară coldușii ? Și ei, de multe ori, nu cer cu direptul milostenia. PP, 85^v. Etimologie: magh. koldus. Vezi și coldun, colduși, coldușie. Cf. c o l d u n.

CULDUI vb. v. colduși.

2) coldúș m. (din culducuș). Munt. vest. Corcoduș.

1) coldúș, -ă d. (ung. koldus, cerșitor). Trans. Mold. Munt. Fam. Acela care cere saŭ șterpelește de la toțĭ. V. cerșitor.

coldușésc, -ășésc și -oșésc v. tr. (d. colduș 1). Mold. nord. Fam. Ĭaŭ saŭ cer de la unu și de la altu. V. colduĭesc.

corcodúș m. (d. corcodușă). Munt. Un fel de prun (prunus cerasifera [saŭ divaricata]). – Și corcodel. În Mold. și Trans. curcudúș și curcudél, în Munt. vest colduș și toltuș (Cod. M. N. 97). V. zarzăr.

COLDUȘ s. v. cerșetor, milog.

colduș s. v. CERȘETOR. MILOG.

colduș (-și), s. n. – Cerșetor. – Var. culduș, coldan. Mag. koldus (Cihac, II, 494; DAR; Gáldi, Dict., 118). În Trans. și Bucov. – Der. coldui (var. culdui), vb. (a cerși, a cere de pomană), din mag. koldulni; coldănesc, adj. (de cerșetor).

colduș, colduși, s.m. (reg.) 1. cerșetor, milog, sărac. 2. orfan. 3. (la pl.) copii mici murdari. 4. monstru.

colduș, colduși, (coldău), s.m. – (reg.) Sărac, fără avere; cerșetor: „Dusu-s-o cucu la Cluj, / Puii i-o rămas colduș” (Papahagi, 1925: 182). – Din magh. koldus „golan, cerșetor” (MDA).

colduș, -i, (coldău), s.m. – Sărac, fără avere; cerșetor: „Dusu-s-o cucu la Cluj / Puii i-o rămas colduș” (Papahagi 1925: 182); „Cu căruța coldușească / Pe ulița românească” (Bârlea 1924 I: 71). – Din magh. koldus.