2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coldușí v [At: PAMFILE, VĂZD. / V: cul~, ~doșí / Pzi: ~șésc / E: colduș] 1 vi A cerși. 2-3 vtr A (se) invidia. 4 vt A fura banii cuiva.

COLDUȘI vb. (Ban., Trans. SV) A cerși. Care pentru frig, fiind leanes, nu ară, colduși-va la secerat, ci nimic nu va afla. CS, 45v. Kulduiesk. Mendico. AC, 348; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: culdui (AC, 348; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: colduș + suf. -i. Vezi și coldun, colduș, coldușie.

coldúș2 sm [At: RĂDULESCU-CODIN, M. N. 97 / V: toltúș / Pl: ~i / E: nct] (Bot) Specie de prun nedefinită mai îndeaproape.

colduș1, ~ă smf [At: CONV. LIT. XII, 355 / V: cul~ / Pl: ~i, ~e / E: mg koldus] 1 Cerșetor. 2 Orfan. 3 (Buc; lpl) Copii murdari. 4 (Buc) Păduche. 5 (Buc) Vietate mare, monstru.

corcoduș sm [At: FILIMON, C. 640 / V: ~cu~, curcu~ / Pl: ~i / E: pbl corcodușă] (Bot) Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, flori albe și fructe mici, de culoare galbenă, vânătă sau roșie (Prunus cerasifera).

COLDUN s.m. (Mold.) Cerșetor. Coldunii (cei ce să lasă păroși și să fac ca cum ar fi nebuni). BUCOAVNĂ 1775, 34r. Etimologie: coldan + colduș. Vezi și colduș, colduși, coldușie. Cf. c o l d u ș.

COLDUȘ s.m. (Ban., Trans. SV) Cerșetor. Kuldush. Mendicus. AC, 348. Dară coldușii ? Și ei, de multe ori, nu cer cu direptul milostenia. PP, 85v. Etimologie: magh. koldus. Vezi și coldun, colduși, coldușie. Cf. c o l d u n.

2) coldúș m. (din culducuș). Munt. vest. Corcoduș.

1) coldúș, -ă d. (ung. koldus, cerșitor). Trans. Mold. Munt. Fam. Acela care cere saŭ șterpelește de la toțĭ. V. cerșitor.

coldușésc, -ășésc și -oșésc v. tr. (d. colduș 1). Mold. nord. Fam. Ĭaŭ saŭ cer de la unu și de la altu. V. colduĭesc.

corcodúș m. (d. corcodușă). Munt. Un fel de prun (prunus cerasifera [saŭ divaricata]). – Și corcodel. În Mold. și Trans. curcudúș și curcudél, în Munt. vest colduș și toltuș (Cod. M. N. 97). V. zarzăr.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLDÚȘ s. v. cerșetor, milog.

colduș s. v. CERȘETOR. MILOG.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coldúș (-și), s. n. – Cerșetor. – Var. culduș, coldan. Mag. koldus (Cihac, II, 494; DAR; Gáldi, Dict., 118). În Trans. și Bucov.Der. coldui (var. culdui), vb. (a cerși, a cere de pomană), din mag. koldulni; coldănesc, adj. (de cerșetor).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coldúș, coldúși, s.m. (reg.) 1. cerșetor, milog, sărac. 2. orfan. 3. (la pl.) copii mici murdari. 4. monstru.

coldúș, colduși, (coldău), s.m. – (reg.) Sărac, fără avere; cerșetor: „Dusu-s-o cucu la Cluj, / Puii i-o rămas colduș” (Papahagi, 1925: 182). – Din magh. koldus „golan, cerșetor” (MDA).

coldúș, -i, (coldău), s.m. – Sărac, fără avere; cerșetor: „Dusu-s-o cucu la Cluj / Puii i-o rămas colduș” (Papahagi 1925: 182); „Cu căruța coldușească / Pe ulița românească” (Bârlea 1924 I: 71). – Din magh. koldus.

Intrare: colduși
colduși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: colduș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colduș
  • coldușul
  • coldușu‑
plural
  • colduși
  • coldușii
genitiv-dativ singular
  • colduș
  • coldușului
plural
  • colduși
  • coldușilor
vocativ singular
  • coldușule
  • coldușe
plural
  • coldușilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)