2 intrări

18 definiții

COLBUÍ vb. IV v. colbăi.

colbăí [At: COSTINESCU / Pl: ~ésc / E: colb] 1-2 vtr (Reg) A (se) prăfui. 3 vt A fuma, scoțând nori de fum.

COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbuí vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbuí vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. A umple de praf, a prafui. Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. 2. Intranz. A face praf, a stîrni praful. Colbăind cu coada... se tîrie cinele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34.

colbăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiésc, imperf. 3 sg. colbăiá; conj. prez. 3 să colbăiáscă

colbăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiésc, imperf. 3 sg. colbăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. colbăiáscă

A COLBĂÍ ~iésc tranz. reg. A face să se colbăiască; a prăfui. [Sil. -bă-i] /colb + suf. ~ăi

A SE COLBĂÍ mă ~iésc intranz. reg. A se acoperi cu colb; a se prăfui. /colb + suf. ~ăi

colbăì v. Mold. 1. a scutura de praf; 2. a face colb.

colbăĭésc și -uĭésc v. tr. (d. colb). Est. Umplu de colb, prăfuĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

colbuí, vb. tranz. – v. colbăi.

colbăí, colbăiesc, (colbui), vb. tranz. – (reg.) A face praf, a prăfui. – Din colb (MDA).

colbăí, -esc, (colbui), vb. tranz. – A face praf, a prăfui. – Din colb.

Intrare: colbăi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colbăi colbăire colbăit colbăind singular plural
colbăiește colbăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colbăiesc (să) colbăiesc colbăiam colbăii colbăisem
a II-a (tu) colbăiești (să) colbăiești colbăiai colbăiși colbăiseși
a III-a (el, ea) colbăiește (să) colbăiască colbăia colbăi colbăise
plural I (noi) colbăim (să) colbăim colbăiam colbăirăm colbăiserăm, colbăisem*
a II-a (voi) colbăiți (să) colbăiți colbăiați colbăirăți colbăiserăți, colbăiseți*
a III-a (ei, ele) colbăiesc (să) colbăiască colbăiau colbăi colbăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colbui colbuire colbuit colbuind singular plural
colbuiește colbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colbuiesc (să) colbuiesc colbuiam colbuii colbuisem
a II-a (tu) colbuiești (să) colbuiești colbuiai colbuiși colbuiseși
a III-a (el, ea) colbuiește (să) colbuiască colbuia colbui colbuise
plural I (noi) colbuim (să) colbuim colbuiam colbuirăm colbuiserăm, colbuisem*
a II-a (voi) colbuiți (să) colbuiți colbuiați colbuirăți colbuiserăți, colbuiseți*
a III-a (ei, ele) colbuiesc (să) colbuiască colbuiau colbui colbuiseră
Intrare: colbui
colbui
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)