O definiție pentru colbări

COLBĂRÍ vb. IV. v. colbăi.

Intrare: colbări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colbări
  • colbărire
  • colbărit
  • colbărind
singular plural
  • colbărește
  • colbăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colbăresc
(să)
  • colbăresc
  • colbăream
  • colbării
  • colbărisem
a II-a (tu)
  • colbărești
(să)
  • colbărești
  • colbăreai
  • colbăriși
  • colbăriseși
a III-a (el, ea)
  • colbărește
(să)
  • colbărească
  • colbărea
  • colbări
  • colbărise
plural I (noi)
  • colbărim
(să)
  • colbărim
  • colbăream
  • colbărirăm
  • colbăriserăm
  • colbărisem
a II-a (voi)
  • colbăriți
(să)
  • colbăriți
  • colbăreați
  • colbărirăți
  • colbăriserăți
  • colbăriseți
a III-a (ei, ele)
  • colbăresc
(să)
  • colbărească
  • colbăreau
  • colbări
  • colbăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)