O definiție pentru colbări

COLBĂRÍ vb. IV. v. colbăi.

Intrare: colbări
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) colbări colbărire colbărit colbărind singular plural
colbărește colbăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) colbăresc (să) colbăresc colbăream colbării colbărisem
a II-a (tu) colbărești (să) colbărești colbăreai colbăriși colbăriseși
a III-a (el, ea) colbărește (să) colbărească colbărea colbări colbărise
plural I (noi) colbărim (să) colbărim colbăream colbărirăm colbăriserăm, colbărisem*
a II-a (voi) colbăriți (să) colbăriți colbăreați colbărirăți colbăriserăți, colbăriseți*
a III-a (ei, ele) colbăresc (să) colbărească colbăreau colbări colbăriseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)