2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

colástru sm vz colastră

COLÁSTRU s. m. v. coraslă.

COLÁSTRU s. m. v. coraslă.

colástră sf [At: JIPESCU, O. 48 / V: ~ru sm, ~leá~, corástă, coráste, corá~, curáslă, curastă, cura~, curástru, cureástă sm / Pl: ~ re / E: lat colostra, -am] 1 Colostru. 2 Lapte brânzit.

coráslă sf [At: DA ms / V: colástră, colástră, colástru sm, ~stă, ~ste, ~stră / E: ml *colastra (= colostra)] Lapte matern imediat dupa naștere.

COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

CORÁSLĂ s. f. Laptele unei femele de animal mamifer, în primele zile după ce a fătat, sau al unei mame, imediat după naștere (când nu este bun de consumat). [Var.: colástră, culástră s. f., colástru s. m.] – Lat. *colastra (= colostra).

CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

CORÁSLĂ s. f. Laptele unei femele de animal mamifer, în primele zile după ce a fătat, sau al unei mame, imediat după naștere (când nu este bun de consumat). [Var.: colástră, culástră s. f., colástru s. m.] – Lat. *colastra (= colostra).

CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

COLÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

CORÁSLĂ s. f. Laptele unei vite (în special al vacii) în primele zile după fătare, cînd nu este bun de consumat. – Variante: colástră, culástră s. f., colástru s. m.

CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă.

coráslă s. f., g.-d. art. coráslei

coráslă s. f., g.-d. art. coráslei

CORÁSLĂ s. (Transilv.) puroi. (~a vacii.)

colástră s. f.1. Laptele unei mame imediat după naștere. – 2. Lapte prins. – Var. corast(r)ă, curast(r)ă. Mr. curastă, culastă, megl. gulastră. Lat. cŏlostra (Pușcariu 456; Candrea-Dens., 392; REW 2058; DAR); cf. bearn. coulhistrau, sp. calostro (Corominas, I, 600), v. arag. cullestru, astur. culiestru. Este cuvînt de circulație generală, cf. ALR, I, 207. Rezultatul normal, corastră, a disimulat primul r la l. Din rom. a pătruns în mai multe limbi din Europa orientală; ngr. ϰουλιάστρα, sarak. ϰλιάστρα (Meyer, Neugr. St., II, 75), bg. kolastra, kulastra (Capidan, Raporturile, 205), sb. kónastra, slov. kurastva, rut. kołastra, kułastra, kułestra (Miklosich, Wander., 22), mag. gulászt(r)a, gulesztra (Candrea, Elemente, 401; Edelspacher 14). Ipoteza că bg. kolastra provine direct din lat. și este etimonul rom. colastră, cu l (Romanski 112; Mladenov), este extrem de improbabilă. – Der. corăsli (var. colăstri), vb. (a se prinde laptele; a se strica laptele).

CORÁSLĂ f. Laptele mamiferelor în primele zile după fătare, având o compoziție deosebită de cea a laptelui obișnuit. /<lat. colastra

Intrare: coraslă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coraslă corasla
plural
genitiv-dativ singular corasle coraslei
plural
vocativ singular
plural
colastră
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colastră colastra
plural
genitiv-dativ singular colastre colastrei
plural
vocativ singular
plural
colastru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colastru colastrul
plural
genitiv-dativ singular colastru colastrului
plural
vocativ singular
plural
culastră
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culastră culastra
plural
genitiv-dativ singular culastre culastrei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: colastru
colastru
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.