colațiune sf [At: BUL. COM. IST. I / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr collation] 1 Colaționare. 2 (Rar) Gustare.

COLAȚIUNE s.f. 1. Colaționare. 2. Drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc. 3. Gustare. [Cf. fr. collation < lat. collatio – reunire, adunare].

COLAȚIUNE s. f. 1. colaționare. ◊ date într-o fișă de bibliotecă privind paginația și numărul de volume, formatul, ilustrațiile și materialul însoțitor. 2. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc. 3. gustare. (< fr. collation)

colațiune f. acțiunea de a compara la olaltă două texte, copia cu originalul.

*colațiúne f. (lat. col-látio, -ónis, d. col-latus, part. d. con-ferre, col-latum, a aduce la un loc. V. sufer). Conferirea unuĭ beneficiŭ. Compararea uneĭ copiĭ cu originalul. Gustare, cină scurtă.

colație sf vz colațiune

colațiune (livr.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. colațiunii; pl. colațiuni

colațiune (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. colațiunii; pl. colațiuni

colațiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. colațiunii; pl. colațiuni

colațiune (i-u)