11 definiții pentru colțuros


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colțuros, ~oa a [At: CORESI, EV. 107/5/ V: ~țor~, ~oásă / Pl: ~oși, ~oase / E: colț + -os] 1 (D. munți, stânci etc.) Care are unul sau mai multe colțuri. 2 Plin de colțuri. 3 (D. drumuri) Cu asperități. 4 (D. părțile corpului) Osos. 5 (D. oameni; fig) Nesociabil. 6 (D. fața oamenilor; fig) Cu trăsături proeminente.

COLȚURÓS, -OÁSĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani etc.) Care are unul sau mai multe colțuri; plin de colțuri. 2. Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente; osos. – Colțuri (pl. lui colț) + suf. -os.

COLȚURÓS, -OÁSĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani etc.) Care are unul sau mai multe colțuri; plin de colțuri. 2. Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente; osos. – Colțuri (pl. lui colț) + suf. -os.

COLȚURÓS, -OÁSĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani, stînci) Care are colțuri (II 4), plin de colțuri. Se uită la suprafețele colțuroase ale pereților de stîncă, apoi la tufișuri. DUMITRIU, N. 149. Un potop de grindină colțuroasă și mare cît ouăle de gîscă începu să fie izbit de sus. VISSARlON, B. 223. ◊ (Adverbial) Fig. A desenat... un cerc mare, scriind înăuntru colțuros, cu zerurile sparte; 200. GALAN, Z. R. 313. ◊ Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente, osos. Față colțuroasă, osoasă avea bunica. STANCU, D. 7.

COLȚURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre pietre, bolovani etc.) Care are multe colțuri; cu muchii și vârfuri ascuțite. /colț[uri] + suf. ~os

colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros.

colțurát și -ós, V. colțorat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colțurós adj. m., pl. colțuróși; f. colțuroásă, pl. colțuroáse

colțurós adj. m., pl. colțuróși; f. sg. colțuroásă, pl. colțuroáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLȚURÓS adj. 1. nerotunjit, (rar) încolțat, (pop.) colțurat. (O piatră ~oasă.) 2. unghiular. (O curte ~oasă.) 3. v. osos.

COLȚUROS adj. 1. (rar) încolțat, (pop.) colțurat. (O piatră ~.) 2. unghiular. (O curte ~.) 3. osos. (O față ~.)

Intrare: colțuros
colțuros adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțuros
  • colțurosul
  • colțurosu‑
  • colțuroa
  • colțuroasa
plural
  • colțuroși
  • colțuroșii
  • colțuroase
  • colțuroasele
genitiv-dativ singular
  • colțuros
  • colțurosului
  • colțuroase
  • colțuroasei
plural
  • colțuroși
  • colțuroșilor
  • colțuroase
  • colțuroaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colțuros

  • 1. (Despre pietre, bolovani etc.) Care are unul sau mai multe colțuri; plin de colțuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Se uită la suprafețele colțuroase ale pereților de stîncă, apoi la tufișuri. DUMITRIU, N. 149.
      surse: DLRLC
    • Un potop de grindină colțuroasă și mare cît ouăle de gîscă începu să fie izbit de sus. VISSARlON, B. 223.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial figurat A desenat... un cerc mare, scriind înăuntru colțuros, cu zerurile sparte: 200. GALAN, Z. R. 313.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: osos un exemplu
    exemple
    • Față colțuroasă, osoasă avea bunica. STANCU, D. 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Colțuri (plural lui colț) + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09