opțiuni
  • info

14 definiții pentru colțurat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Colț + suf. -at.

COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Colțuros. – Colț + suf. -at.

colțurat, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 132 / V: ~țor~ / Pl: ~ați, ~e / E: colțura] 1 Colțuros. 2 (Fig; rar) Bizar.

COLȚURAT, -Ă, colțurați, -te, adj. Care are unul sau ma multe colțuri, colțuros. Peste întinsul colțurat al ghețurilor îngrămădite pe alocuri, crivățul trecea ca un zmeu întărîtat, șuierînd înspăimîntătar. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Din trestiile stufoase... se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160. S-aruncă de pe-o piatră Pînă-ntr-alta, colțurată. TEODORESCU, P. P. 372.

colțurát și -ós, V. colțorat.

colțorat, ~ă a vz colțurat

colțorat a. cu multe colțuri: angular, dințat.

colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colțurat adj. m., pl. colțurați; f. colțurată, pl. colțurate

colțurat adj. m., pl. colțurați; f. colțurată, pl. colțurate

colțurat adj. m., pl. colțurați; f. sg. colțurată, pl. colțurate

colțurat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLȚURAT adj. v. colțuros, nerotunjit.

colțurat adj. v. COLȚUROS.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colțorat (colțurat), colțorată, adj. (înv.) cu mai multe colțuri; angular, dințat.

Intrare: colțurat
colțurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțurat
  • colțuratul
  • colțuratu‑
  • colțurată
  • colțurata
plural
  • colțurați
  • colțurații
  • colțurate
  • colțuratele
genitiv-dativ singular
  • colțurat
  • colțuratului
  • colțurate
  • colțuratei
plural
  • colțurați
  • colțuraților
  • colțurate
  • colțuratelor
vocativ singular — —
plural — —
colțorat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțorat
  • colțoratul
  • colțoratu‑
  • colțorată
  • colțorata
plural
  • colțorați
  • colțorații
  • colțorate
  • colțoratele
genitiv-dativ singular
  • colțorat
  • colțoratului
  • colțorate
  • colțoratei
plural
  • colțorați
  • colțoraților
  • colțorate
  • colțoratelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colțurat, colțuratăadjectiv

  • 1. Care are unul sau ma multe colțuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colțuros nerotunjit
    • format_quote Peste întinsul colțurat al ghețurilor îngrămădite pe alocuri, crivățul trecea ca un zmeu întărîtat, șuierînd înspăimîntătar. SANDU-ALDEA, U. P. 35. DLRLC
    • format_quote Din trestiile stufoase... se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160. DLRLC
    • format_quote S-aruncă de pe-o piatră Pînă-ntr-alta, colțurată. TEODORESCU, P. P. 372. DLRLC
etimologie:
  • Colț + sufix -at. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.