2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colțișor [At: NEGRUZZI, S. I. 234 / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: colț + -ișor] 1-2 (Șhp) sn Colț (mic) Si: colțuleț, colțurel, colțușor. 2 sn Ornament în formă de tăieturi triunghiulare sau semicirculare festonate, pe marginea gulerului și a mânecilor (cămășii), a poalelor fustei, la o dantelă etc. 3 sn Ornament pe porțile țărănești constând dintr-un șir de pătrățele alternând cu triunghiuri. 4 sm (Bot; reg) Plantă erbacee din familia craciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșiatice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera).

COLȚIȘÓR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colț; colțuleț. 2. S. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera).Colț + suf. -ișor.

COLȚIȘÓR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colț; colțuleț. 2. S. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera).Colț + suf. -ișor.

COLȚIȘÓR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. Diminutiv al lui colț. 1. v. colț (I 2). În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate... VLAHUȚĂ, O. A. 47. Găsiră și ei un colțișor la o parte, de unde să se poată uita. ISPIRESCU, L. 275. Trăiam într-un colțișor al Franciei, pe malul unui rîu și în vecinătatea unei mari păduri. ODOBESCU, S. III 96. 2. v. colț (III 1). Dantelă cu colțișori. – Variantă: (1) colțușór (NEGRUZZI, S. I 234) s. n.

COLȚIȘÓR ~i m. (diminutiv de la colț) Plantă erbacee cu flori violete-alburii ori gălbui, dispuse în inflorescențe umbeliforme. /colț + suf. ~ișor

colțișor n. colț mic. ║ m. 1. plantă de pădure cu flori roșiatice și purpurii- albăstrui (Dentaria bulbifera); 2. pl. dantele: colțișori și bibiluri de mătase FIL.

colțișór n., pl. oare. Colț mic. Fig. Adăpost, refugiŭ: să am și eŭ un colțișor de pămînt. Pl. Dantelă. S. m. O plantă cruciferă (cardamine [saŭ dentaria] bulbífera).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colțișór2 (colțuleț) s. n., pl. colțișoáre

colțișór1 (plantă) s. m., pl. colțișóri

colțișór (bot.) s. m., pl. colțișóri

colțișór (colțuleț) s. n., pl. colțișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLȚIȘÓR s. 1. colțuleț. (Un ~ liniștit.) 2. (prin Transilv.) strâmbuleț. (~ul este un motiv de cusătură.)

COLȚIȘOR s. 1. colțulet. (Un ~ liniștit.) 2. (prin Transilv.) strîmbuleț. (~ este un motiv de cusătură.)

Intrare: colțișor (bot.; -i)
colțișor (bot.; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțișor
  • colțișorul
  • colțișoru‑
plural
  • colțișori
  • colțișorii
genitiv-dativ singular
  • colțișor
  • colțișorului
plural
  • colțișori
  • colțișorilor
vocativ singular
plural
Intrare: colțișor (colțuleț; -oare)
colțișor (colțuleț; -oare) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțișor
  • colțișorul
  • colțișoru‑
plural
  • colțișoare
  • colțișoarele
genitiv-dativ singular
  • colțișor
  • colțișorului
plural
  • colțișoare
  • colțișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)