13 definiții pentru colțan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colțan [At: I. IONESCU, M. 447 / Pl: ~i, ~e / E: colț + -an] 1-2 sm Om sau animal cu dinții mari. 3 sm (Ent; reg) Gândac de casă, de culoare galbenă-roșiatică Si: cărhan, corhan, tarhan, tarhon, torhan, turhan (Periplaneta orientalis). 4 sm (Bot; reg) Comaci. 5 sn Excrescență de pe ghinda de stejar produsă de înțepătura insectei Agnips calicis, întrebuințată la argăsitul pieilor. 6 sm Colț mare de stâncă. 7 sm Loc inaccesibil.

COLȚÁN, colțani, s. m. (Rar) Colț mare de stâncă; loc inaccesibil. – Colț + suf. -an.

COLȚÁN, colțani, s. m. (Rar) Colț mare de stâncă; loc inaccesibil. – Colț + suf. -an.

COLȚÁN, colțani, s. m. Colț mare de stîncă; loc inaccesibil. Să-l rugăm a ne fi domnia-lui încă o dată călăuză spre a ne duce... prin înfurciturile și prin colțanii unde se ivește, sfieț sau îngrozitor, vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90.

COLȚÁN ~i m. pop. Vârf masiv de stâncă. /colț + suf. ~an

colțan m. Bot. ciulină (al cării fruct are patru colți).

colțán m. (d. colț, pin aluz. la fructele luĭ). Bot. Cĭulin, o plantă de baltă (trapa natans). Fructu acesteĭ plante, numit și colțar, castană de baltă și cornacĭ. (E un fel de nucă în patru colțurĭ cu cincĭ țepĭ, dintre care unu stă mereŭ în sus, orĭ-cum aĭ așeza-o. Pescariĭ de la Dunăre o mănîncă feartă). Colțar, gogoașă de stejar.

cloțán2 sn vz colțan


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colțán (colț de stâncă) (rar) s. m., pl. colțáni

colțán s. m., pl. colțáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLȚÁN s. v. corhan, cornaci, libarcă, rus, șvab.

colțan s. v. CORHAN. CORNACI. LIBARCĂ. RUS. ȘVAB.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colțán1, colțáni, s.m. (reg.) 1. om sau animal cu colți mari. 2. gândac de locuință. 3. plantă ierboasă de apă, cu fructul în colțuri; colțar, castan-de-baltă, stea-de-baltă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

colțan, colțani s. m. (peior.) polițist.

Intrare: colțan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colțan
  • colțanul
  • colțanu‑
plural
  • colțani
  • colțanii
genitiv-dativ singular
  • colțan
  • colțanului
plural
  • colțani
  • colțanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colțan

  • 1. rar Colț mare de stâncă; loc inaccesibil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Să-l rugăm a ne fi domnia-lui încă o dată călăuză spre a ne duce... prin înfurciturile și prin colțanii unde se ivește, sfieț sau îngrozitor, vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Colț + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09