O definiție pentru colăcime

colăcíme sf [At: MARIAN, Na. 292 / Pl: ~mi, ~muri / E: colac + -ime] Obiceiul de a merge la nași la un an de la botezul copilului sau la un an de la căsătorie.

Intrare: colăcime
colăcime
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.