2 intrări
17 definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLĂCEL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg.) Pelargonie. – Colac + suf. -el.
COLĂCEL, colăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. 2. (Bot.; reg.) Pelargonie. – Colac + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
colăcel1 sm [At: BIBLIA (1688), 2882 / V: ~loc~ / Pl: ~cei / E: colac + -el] 1 (Șhp) Colac (1) mic. 2 (Îc) De-a trei ~ei Numele unui joc de copii numit și de-a mama-(sau de-a-puia)-gaia. 3 Nuia mică, împletită ca un colac. 4 (Bot; lpl; îc) ~eii-babei Nalbă (Lavatera thuringiaca).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colăcel2 sm vz colăcer
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLĂCEL ~i m. (diminutiv de la colac) la pl. Plantă erbacee cu frunze rotunde, cu flori mici roz-deschise sau albe și cu fructul capsulă. /colac + suf. ~el
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
1) colăcél m., pl. eĭ, V. conăcar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) colăcél m., pl. eĭ. Colac mic. V. bornac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
colăcer sm [At: GHICA, S. 33 / V: ~el, ~locer / Pl: ~i / E: pbl derivat din colaciu] Flăcău care, împreună cu încă doisprezece flăcăi, însoțește nunta călare, escortând mirele și mireasa, sau numai mirele când se duce să ia mireasa de la părinți Si: brudoș, crainic, chemător, pocănzeu, vătăjel, vestitor, vornic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colicer sm vz colăcer
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colocel sm vz colăcel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colocer sm vz colăcer
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLACEL, colăcei, s. m. (Adesea la pl.) Colac mic făcut, uneori, din două vițe împletite, alteori în formă de covrig sau de 8 și care se împarte la nunți, la înmormîntări etc. Și-mpărțea trei colăcei La copiii mititei. ALECSANDRI, P. P. 390. Colăcei de grîu frumoși. ȘEZ. I 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLĂCER, colăceri, s. m. 1. Flăcău care, împreună cu alții, însoțește nunta călare, escortînd pe mire și mireasă (sau numai pe mire). S-a întocmit cu colăcerii să fugă toți pe cai. DELAVRANCEA, S. 57. Pe noi colăceri ne-alese: Cu mustățile sumese. TEODORESCU, P. P. 171. 2. Persoană care spune orația obișnuită la nuntă; colăcar (2).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colăcar m. V. colăcer.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colăcer m. 1. flăcău de țăran care cheamă la nuntă; 2. pl. înainte-mergătorii mirelui, cari se duc de felicită pe mireasă: colăcerii se mai numesc și soli. [După colăcelul tradițional ce se oferă acestor trimiși ai mirelui (v. conăcar)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colăcel s. m., pl. colăcei, art. colăceii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colăcel s. m., pl. colăcei, art. colăceii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colăcel s. m., pl. colăcei, art. colăceii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colăcel, colăceisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui colac; colac mic care se împarte la nunți, la înmormântări etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și-mpărțea trei colăcei La copiii mititei. ALECSANDRI, P. P. 390. DLRLC
- Colăcei de grîu frumoși. ȘEZ. I 36. DLRLC
-
- 2. Plantă erbacee cu frunze rotunde, cu flori mici roz-deschise sau albe și cu fructul capsulă. DEX '09 DEX '98 NODEXsinonime: pelargonie
etimologie:
- Colac + sufix -el. DEX '98 DEX '09
colăcer, colăcerisubstantiv masculin
- 1. Flăcău care, împreună cu alții, însoțește nunta călare, escortând pe mire și mireasă (sau numai pe mire). DLRLC
- S-a întocmit cu colăcerii să fugă toți pe cai. DELAVRANCEA, S. 57. DLRLC
- Pe noi colăceri ne-alese: Cu mustățile sumese. TEODORESCU, P. P. 171. DLRLC
-