11 definiții pentru colăcărie

colăcăríe sf [At: MARIAN, NU. 452 / V: ~loc~ / Pl: ~íi / E: colăcar + -ie] 1Orații la nuntă spuse de colăcari (1) Si: colăcășie, colac. 2 Colecție de orații de nuntă. 3 (Înv) Denunț.

COLĂCĂRÍE, colăcării, s. f. (Pop.) Orație de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.

COLĂCĂRÍE, colăcării, s. f. (Pop.) Orație de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.

colăcăríe (pop.) s. f., art. colăcăría, g.-d. art. colăcăríei; pl. colăcăríi, art. colăcăríile

colăcăríe s. f., art. colăcăría, g.-d. art. colăcăríei; pl. colăcăríi, art. colăcăríile

COLĂCĂRÍE s. orație, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă țărănească.)

COLĂCĂRÍE ~i f. 1) Local unde se fabrică sau se vând colaci. 2) pop. Ocupația colăcarului. [Sil. -ri-e] /colac + suf. ~ărie

colăcărie f. orație de nuntă. [Lit. felicitarea colăcerului].

colăcăríe, V. conăcărie.

conăcărie f. Calitatea de conăcar. Epitalam. – Și conoc- și colăc-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COLĂCĂRÍE s. orație, (reg.) conăcăríe. (~ spusă la o nuntă țărănească.)

Intrare: colăcărie
colăcărie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colăcărie colăcăria
plural colăcării colăcăriile
genitiv-dativ singular colăcării colăcăriei
plural colăcării colăcăriilor
vocativ singular
plural