9 definiții pentru colăcărie colocărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colăcărie sf [At: MARIAN, NU. 452 / V: ~loc~ / Pl: ~ii / E: colăcar + -ie] 1 Orații la nuntă spuse de colăcari (1) Si: colăcășie, colac. 2 Colecție de orații de nuntă. 3 (Înv) Denunț.

COLĂCĂRÍE, colăcării, s. f. (Pop.) Orație de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.

COLĂCĂRÍE, colăcării, s. f. (Pop.) Orație de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.

COLĂCĂRÍE ~i f. 1) Local unde se fabrică sau se vând colaci. 2) pop. Ocupația colăcarului. [Sil. -ri-e] /colac + suf. ~ărie

colăcărie f. orație de nuntă. [Lit. felicitarea colăcerului].

colocărie sf vz colăcărie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colăcăríe (pop.) s. f., art. colăcăría, g.-d. art. colăcăríei; pl. colăcăríi, art. colăcăríile

colăcăríe s. f., art. colăcăría, g.-d. art. colăcăríei; pl. colăcăríi, art. colăcăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLĂCĂRÍE s. orație, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă țărănească.)

COLĂCĂRIE s. orație, (reg.) conăcărie. (~ spusă la o nuntă țărănească.)

Intrare: colăcărie
colăcărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colăcărie
  • colăcăria
plural
  • colăcării
  • colăcăriile
genitiv-dativ singular
  • colăcării
  • colăcăriei
plural
  • colăcării
  • colăcăriilor
vocativ singular
plural
colocărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colocărie
  • colocăria
plural
  • colocării
  • colocăriile
genitiv-dativ singular
  • colocării
  • colocăriei
plural
  • colocării
  • colocăriilor
vocativ singular
plural

colăcărie colocărie

etimologie:

  • Colăcar + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09