15 definiții pentru cojocărie

cojocăríe sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 91/13 / Pl: ~íi / E: cojocar + -ie] 1 Meseria cojocarului Si: cojocărit. 2 Atelier unde se lucrează cojoacele (1) etc. 3 Prăvălie în care se vând cojoacele (1) și alte obiecte din piele. 4 Marfa cojocarului.

COJOCĂRIE2, cojocării, s. f. Atelier în care se confecționează sau se vând cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. -ărie.

COJOCĂRÍE1 s. f. Meseria cojocarului. – Cojocar + suf. -ie.

COJOCĂRÍE1 s. f. Meseria cojocarului. – Cojocar + suf. -ie.

COJOCĂRÍE2, cojocării, s. f. Atelier unde se lucrează cojoace, căciuli etc.; prăvălia în care se vând aceste obiecte. – Cojoc + suf. -ărie.

COJOCĂRÍE, (2, 3) cojocării, s. f. 1. Meseria cojocarului și comerțul practicat de acesta. Mi-aduc aminte că, l-am întîlnit o dată prin zmeuriș, și mi-a spus că dac-ai vrea d-ta să-i dai un băiet, să-l învețe cojocăria. CREANGĂ, P. 31. 2. Atelier unde se lucrează cojoace, pieptare, căciuli etc.; prăvălie în care se vînd aceste mărfuri. 3. (Cu sens colectiv; neobișnuit) Marfă de cojocar. Productele manufacturate erau numeroase: pielăriile, cojocăriile și curelăriile, pe de o parte... ODOBESCU S. I 480.

cojocăríe s. f., art. cojocăría, g.-d. art. cojocăríei; (ateliere) pl. cojocăríi, art. cojocăríile

cojocăríe s. f., art. cojocăría, g.-d. art. cojocăríei; (ateliere) pl. cojocăríi, art. cojocăríile

COJOCĂRÍE s. (prin Transilv. și Ban.) sucie. (Unde a învățat ~?)

COJOCĂRÍE ~i f. 1) Meseria de cojocar. 2) Atelier unde se confecționează cojoace și alte obiecte de blană. 3) Totalitate a confecțiilor produse de cojocari. [Art. cojocăria; G.-D. cojocăriei; Sil. -ri-e] /cojocar + suf. ~ie

cojocărie f. 1. meșteșugul de a pregăti pieile cu părul lor spre a face blăni din ele; 2. negoțul cu cojoace; 3. locul unde se fac și se vând cojoace.

cojocăríe f. Meseria cojocaruluĭ. Prăvălia luĭ.

COJOCĂRÉSC, -EÁSCĂ, cojocărești, adj. Al cojocarului, de cojocar sau de cojocârie, privitor la cojocar sau la cojocărie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COJOCĂRÍE s. (prin Transilv. și Ban.) sucíe. (Unde a învățat ~?)

cojocăríe-blănăríe s.f. Unitate prestatoare de servicii care se ocupă cu prelucrarea pieilor de animale ◊ „La unitățile de cojocărie-blănărie din Brăila nu se mai primesc comenzi pentru căciuli până după Anul Nou.” R.l. 25 XI 75 p. 5 (din cojocărie + blănărie, probabil formație mai veche)

Intrare: cojocărie
cojocărie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cojocărie cojocăria
plural cojocării cojocăriile
genitiv-dativ singular cojocării cojocăriei
plural cojocării cojocăriilor
vocativ singular
plural