6 definiții pentru cojocăresc

cojocărésc, ~eáscă [At: SEVASTOS, N. 281 / Pl: ~éști / E: cojocar + -esc] 1-2 a Care aparține cojocarului sau cojocăriei. 3-4 a Care se referă la cojocar sau cojocărie. 5-6 a Care este specific cojocarului sau cojocăriei. 7-8 a Care provine de la cojocar sau de la cojocărie. 9-10 a De cojocar sau cojocărie. 11 sfa (Îf ~easca) Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 12 sf Melodie după care se execută acest dans. 13 sf Dansul împreună cu melodia.

COJOCĂRÉSC, -EÁSCĂ, cojocărești, adj. Care aparține cojocarului sau cojocăriei, privitor la cojocar sau la cojocărie. – Cojocar + suf. -esc.

COJOCĂRÉSC, -EÁSCĂ, cojocărești, adj. Care aparține cojocarului sau cojocăriei, privitor la cojocar sau la cojocărie. – Cojocar + suf. -esc.

cojocărésc (rar) adj. m., f. cojocăreáscă; pl. m. și f. cojocăréști

cojocărésc adj. m., f. cojocăreáscă; pl. m. și f. cojocăréști

COJOCĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru cojocari; de cojocar. /cojocar + suf. ~esc

Intrare: cojocăresc
cojocăresc adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cojocăresc cojocărescul cojocărească cojocăreasca
plural cojocărești cojocăreștii cojocărești cojocăreștile
genitiv-dativ singular cojocăresc cojocărescului cojocărești cojocăreștii
plural cojocărești cojocăreștilor cojocărești cojocăreștilor
vocativ singular
plural