7 definiții pentru cojiță

cojíță sf [At: PANN, P. V. III, 92 / Pl: ~țe și (reg) ~ți / E: coajă + -iță] 1-10 Coajă (1, 2, 6-8) (mică).

COJÍȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă.Coajă + suf. -iță.

COJÍȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă.Coajă + suf. -iță.

COJÍȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui c o a j ă. 1. v. coajă (2). O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur. EMINESCU, O. I 87. 2. v. coajă (4). Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76.

cojíță s. f., g.-d. art. cojíței; pl. cojíțe

cojíță s. f., g.-d. art. cojíței; pl. cojíțe

cojíță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. kožica). Coajă mică saŭ supțire [!]. O cojiță de săpun, ultima bucățică din săpun, supțiată [!] ca o coajă.

Intrare: cojiță
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cojiță cojița
plural cojițe cojițele
genitiv-dativ singular cojițe cojiței
plural cojițe cojițelor
vocativ singular
plural