8 definiții pentru cojeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cojeálă sf [At: TDRG / V: (reg) ~jálă / Pl: ~eli / E: coji2 + -eală] 1 Curățare de coajă (2) Si: cojire (1), cojit1 (1). 2-5 Ceea ce se desprinde prin cojire (1-4) Si: cojitură (6-9).

COJEÁLĂ, cojeli, s. f. Cojire; (concr.) ceea ce se desprinde prin cojire. – Coji + suf. -eală.

COJEÁLĂ, cojeli, s. f. Cojire; (concr.) ceea ce se desprinde prin cojire. – Coji + suf. -eală.

COJEÁLĂ, cojeli, s. f. Cojire; (concretizat) ceea ce se desprinde prin cojire.

COJEÁLĂ ~éli f. 1) v. A COJI. 2) Material ce rezultă din cojire. /a coji + suf. ~eală


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cojeálă s. f., g.-d. art. cojélii; pl. cojéli

cojeálă s. f., g.-d. art. cojélii; pl. cojéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COJEÁLĂ s. 1. v. descojire. 2. v. coșcoveală.

COJEA s. 1. cojire, descojire, jupuire. (~ trunchiului unui arbore.) 2. (concr.) coșcoveală, coșcovitură, scorojeală, scorojitură. (~ de pe un perete.)

Intrare: cojeală
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cojea
  • cojeala
plural
  • cojeli
  • cojelile
genitiv-dativ singular
  • cojeli
  • cojelii
plural
  • cojeli
  • cojelilor
vocativ singular
plural

cojeală

etimologie:

  • Coji + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09